Patriarhul ecumenic i-a convocat pe capii Bisericilor Ortodoxe

08.01.2014, Istanbul (Catholica) - Patriarhul ecumenic Bartolomeu i-a convocat pe Patriarhii şi Arhiepiscopii tuturor Bisericilor Ortodoxe la o întâlnire la Istanbul, în luna martie a anului curent, pentru un schimb de opinii asupra lucrărilor şi timpilor pentru comisia pregătitoare a Sinodului Pan-Ortodox, prevăzut pentru 2015. Până acum aceste întâlniri au avut de-a face exclusiv cu probleme procedurale. Ultima întâlnire a capilor Bisericilor Ortodoxe a avut loc în 2008, tot în Constantinopol.

Pe lângă discuţiile despre comisia pregătitoare, întâlnirea din martie este motivată şi de dorinţa Constantinopolului de a aminti Bisericilor surori faptul că fără iniţiative comune nu pot înfrunta provocările unei lumi globalizate economic dar fragmentate spiritual, cu toate consecinţele negative asupra existenţei umane care derivă de aici. Cercurile ortodoxe văd aici o încercare de a ieşi din auto-marginalizarea datorată unei mentalităţi ce a caracterizat Bisericile Ortodoxe în epoca modernă, în parte datorită unui anumit filetism (naţionalism), moştenire post-otomană. Constantinopolul, mulţumită şi mentalităţii sale istorice supra-naţionale, încearcă să evite această închidere în sine a lumii ortodoxe. Aceasta deoarece sunt mulţi cei din lumea ortodoxă care văd o Biserică ce se teme de provocările sociale ale vremurilor noi, o Biserică ce se mulţumeşte să facă simple fapte de caritate şi se consumă în discuţii pe anumite teme sociale, evitând să confrunte în ansamblul ei criza ce afectează existenţa umană în societatea modernă. Văd Biserici individuale care, cu aprobarea Sinoadelor lor, îşi asumă iniţiative locale, fără a ţine cont de nevoile şi provocările universale.

În acest sens, Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergamon, co-preşedinte al comisiei de dialog dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe, eminent teolog, a declarat: „cel mai mare pericol pentru Ortodoxie, dar şi pentru întreaga lume creştină, nu este ateismul, puterea seculară sau în general diverşii ei duşmani. Nimeni în decursul istoriei nu a fost capabil să facă să dispară adevărul. Cel mai mare pericol vine din auto-marginalizarea sa. Iar aceasta se întâmplă de fiecare dată când o mişcare, o forţă spirituală refuză să se confrunte şi să intre în dialog cu toate mişcările sociale şi intelectuale ale vremurilor ei. Trebuie să ne amintim mereu că istoria nu este monolitică. Istoria este spaţiul în care îţi exerciţi libertatea de fiinţă umană. Iar libertatea în arcul vieţii umane este caracterizată de exprimarea diverselor opinii şi în consecinţă de dialectica lui ‘da’ şi ‘nu’. Doar la sfârşit (în sens escatologic) libertatea umană va fi exprimată ca ‘da’, adresat lui Dumnezeu şi adevărului.”

„Pe această constatare s-a consolidat în timp Biserica. De la început, primele comunităţi creştine s-au dedicat dialogului constructiv cu iudaismul şi cu lumea greacă. Acesta şi-a atins apogeul în aşa-numita perioadă patristică, în care Biserica a avut curajul să poarte un dialog constructiv cu cultura timpului, pecetluind-o cu propriul adevăr. Doar în lumea modernă a avut loc în lumea culturii aşa-numita diviziune dintre sacru şi profan, care a împins Biserica în afara sferei culturale şi civile, cu consecinţe dăunătoare nu doar pentru Biserică, ci chiar şi pentru civilizaţie. De aceea, orice fugă de realitatea istorică şi continuarea căutării identităţii exclusiv în trecut, fără a ţine cont de contextul istoric, social şi cultural în care s-a dezvoltat acea tradiţie identitară, echivalează cu mitologizarea Ortodoxiei şi cu marginalizarea ei. Este foarte important aşadar ca noi, oamenii Bisericii, să renunţăm la automulţumirea narcisistă care duce doar la confruntări sterile. În schimb, trebuie să învăţăm să oferim lumii esenţa adevăratei mărturii, cea a Domnului nostru.”