Papa Francisc: Iubirea creştină este darnică, nu ca iubirea din telenovele
09.01.2014, Vatican (Catholica) - Iubirea creştină are întotdeauna trăsături concrete, se face văzută mai mult prin fapte decât prin cuvinte, prin a da mai mult decât prin a primi, a spus Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie celebrată joi dimineaţă în Capela Casei Santa Marta din Vatican. Redăm sinteza publicată de Radio Vatican.
Iubirea autentică nu cedează la sentimentalisme romantice: ori este altruistă şi atentă, care îşi suflecă mânecile şi merge la cei săraci, care preferă să dea, nu să primească, ori nu are nimic de a face cu iubirea creştină. Papa Francisc este foarte clar asupra chestiunii şi s-a lăsat călăuzit, joi, la predica de la Liturghie, de cuvintele primei lecturi biblice din ritul roman, luată din Scrisoarea Întâi a Sf. Apostol Ioan: „Dacă ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea Lui în noi este desăvârşită” (1 Ioan 4,11-18). Experienţa credinţei, a remarcat Pontiful, constă tocmai în această „rămânere” reciprocă: „Noi în Dumnezeu şi Dumnezeu în noi: aceasta este viaţa creştină. Nu a rămâne în spiritul lumii, în superficialitate, idolatrie şi vanitate. Nu, ci a rămâne în Domnul. Şi El răspunde prin aceasta: El rămâne în noi. Mai întâi El rămâne în noi. De atâtea ori îl alungăm şi noi nu mai rămânem în El. Şi Duhul Sfânt este Cel care rămâne.”
După ce a explicat „sufletul” iubirii creştine, Papa Francisc a început să îi descrie „trupul”, formele concrete prin care se exprimă iubirea celui care rămâne în Dumnezeu: «Iubirea de care vorbeşte Apostolul Ioan nu este iubirea din telenovele! Iubirea creştină are întotdeauna o calitate: este concretă. Iubirea creştină este concretă. Isus însuşi, când vorbeşte de iubire, ne vorbeşte de lucruri concrete: a da de mâncare celor flămânzi, a-i vizita pe cei bolnavi şi alte fapte concrete. Iubirea este concretă. Este concreteţea creştină. Şi când nu există această concreteţe, se poate trăi un creştinism al închipuirilor, pentru că nu se înţelege bine unde este centrul mesajului lui Isus. Nu reuşeşte să fie concretă: este o iubire care îşi face iluzii, precum aceste închipuiri pe care le aveau discipolii când, privind la Isus, credeau că văd o nălucă.”
„Năluca” este întocmai ceea ce ucenicii, în pagina Evangheliei de joi (Mc 6,45-52), întrezăresc plini de spaimă că vine spre ei mergând pe mare. Dar uimirea lor se naşte din împietrirea inimii pentru că, citim în Evanghelie, „nu pricepuseră nimic din minunea înmulţirii pâinilor”. „Dacă tu ai inima împietrită”, a subliniat Papa la predică, „nu poţi să iubeşti şi să crezi că iubirea înseamnă doar să îţi închipui realitatea. Nu, iubirea este concretă.” Şi are două criterii: „Primul criteriu: să iubeşti prin fapte, nu prin cuvinte. Cuvintele sunt luate de vânt. Astăzi le vedem, dar mâine, nu. Al doilea criteriu de concreteţe: în iubire este mai important să dai decât să primeşti. Cel care iubeşte dă, dăruieşte. Dăruieşte lucruri, îşi dă viaţa, se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu şi celorlalţi. În schimb, cel care nu iubeşte, cel care este egoist, caută întotdeauna să primească, caută întotdeauna să aibă lucruri, să aibă avantaje. Să rămânem cu inima deschisă, nu ca inima discipolilor, care era închisă, care nu pricepeau: să rămânem în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în noi. Să rămânem în iubire!”
