Preotul care a urcat în papamobilul Papei Francisc
10.01.2014, Vatican (Catholica) - „Hai, vino, urcă!” A fost nevoie numai de trei cuvinte ale Papei Francisc pentru a uimi un vechi prieten în piaţa San Pietro. Miercurea aceasta, în timpul audienţei generale, printre mii de credincioşi Papa Francisc a recunoscut un chip familiar: Fabián Báez, un paroh din iubitul său oraş Buenos Aires. Fără a ezita, l-a invitat să urce în papamobil. „Această fotografie va face înconjurul lumii!, a strigat Bergoglio cu un mare zâmbet. De fapt, imaginea a atras atenţia lumii. Un alt gest de apropiere al pontifului, au subliniat media internaţionale. Însă puţini ştiu ceea ce a spus Bergoglio la urechea preotului: „Mă distrează mult!” În acest interviu, acordat pentru Vatican Insider şi apărut în traducere pe Ercis.ro, Fabián Báez povesteşte detaliile călătoriei sale în papamobil.
– Cum s-a născut întâlnirea cu Papa?
– Tocmai sosisem marţi la Roma şi miercuri dimineaţa nu reuşeam să ajung la cateheza Papei pentru că nu ştiam nimic, nici măcar unde să caut biletele de intrare. Atunci am mers în piaţă şi am rămas în spatele gardului aşteptând să îl văd trecând în papamobil. În timp ce trecea, m-a văzut şi m-a recunoscut. Eu strigam tare, dar cu toate persoanele acelea un singur strigăt nu se aude. Eram impresionat de afectul oamenilor faţă de Papa. M-a văzut şi a spus: „Dar ce faci aici?” Am răspuns că am venit ca să îl văd. Papamobilul a continuat traseul şi, în timp ce se întorcea, s-a oprit. Papa m-a chemat, m-a făcut să sar gardul şi mi-a spus: „Hai, vino, urcă!” Am crezut că îmi va procura un scaun pentru mine acolo în faţă, într-un loc mai bun. Dar nu, mi-a spus: „Vino, urcă în papamobil”. Acolo l-am salut cu o îmbrăţişare. Nu puteam să cred ceea ce trăiam.
– Şi apoi?
– Mi-a spus cu un zâmbet: „Această fotografie va face înconjurul lumii!” Văzând că am sărit gardul cam greu, a făcut şi o glumă cu privire la asta. Mi-a spus: „Data viitoare o să punem garduri mai mici”, sau ceva de genul acesta. A fost foarte amabil, m-a lăsat să intru şi a cerut un scaun pentru mine, aproape de el. Apoi m-a întrebat: „Trebuie să pleci?” Eu am răspuns că voi rămâne până la sfârşit. „Bine, atunci ne salutăm după aceea”. Am discutat câteva minute, m-a întrebat despre câteva persoane, am vorbit despre probleme personale. Nu vorbisem cu el şi nici nu l-am mai văzut de când este Papă şi pentru acest motiv întâlnirea a fost o mare emoţie.
– Cum este Papa în acţiune?
– L-am perceput ca un om fericit şi cu o foarte mare forţă de credinţă; am rămas foarte uimit de afectul său, de tandreţea sa. Un adevărat reprezentant al lui Cristos, bun, calm, umil. Cred că acesta este mesajul său: „Hai, vino, urcă!” Acesta este mesajul său pentru lume, este ceea ce am simţit. Am putut să văd un pic ceea ce face atunci când cheamă lumea să îşi ridice inima, să aibă speranţă. L-am găsit foarte bine, incredibil de puternic, pentru că dimineaţa a fost un maraton şi cu toate acestea i-a salutat pe toţi, unul câte unul, timp de două ore, pe fiecare bolnav, pe fiecare persoană. Eu eram un pic obosit, dar el continua; l-am găsit fantastic.
– Care era raportul dumneavoastră cu el atunci când era la Buenos Aires?
– A fost mereu Episcopul meu; el m-a hirotonit. Era un raport Episcop-preot, dar cu o marcă specială. A fost mereu un om foarte apropiat şi puteai mereu să vorbeşte cu el despre orice lucru, mai ales în momentele mai dificile percepeai prezenţa sa. Când a murit tatăl meu, m-a sunat… detalii ca acesta. Pentru mine el n-a încetat niciodată să fie un preot. Desigur, era Episcopul meu şi era şi Cardinal, dar a fost mereu un preot la îndemână, foarte apropiat. Şi de data aceasta speram să îl întâlnesc, dar toate acestea nu mi le-aş fi imaginat vreodată.
– Bergoglio a avut schimbări de când este Papă?
– Nu cred că se poate vorbi despre schimbări şi cred că el este acum cu toată lumea aşa cum era înainte în grupurile de intimitate. Când se simţea în încredere era mereu aşa, glumea, râdea… Mi se pare că înainte era foarte timid în faţa mulţimilor sau la Liturghii; aceea era impresia pe care o aveam despre el înainte: că era foarte afabil cu grupuri mici, în dialoguri de încredere, era distractiv, vesel, simplu şi un pic dezlipit în mulţimi.
– Ce contribuţie poate să dea Argentina Bisericii universale prin Papa Francisc?
– Nu ştiu, pot spune ce anume dă el Argentinei. Mi se pare foarte frumos că Biserica are un Papă de la „capătul lumii”, aşa cum a spus el însuşi; acest lucru demonstrează inima universală a Bisericii. Biserica nu este o schemă de luptă de putere, aşa cum o cred unii. Dacă ar fi aşa, un Arhiepiscop aproape de pensionare, de 76 de ani, într-o Dieceză pierdută în ultimul colţ al lumii, nu ar fi fost ales Papă. Desigur există o altă raţiune în Biserică. Ceea ce dă el este simplitatea sa, apropierea sa, şi acest lucru se vede clar. El învaţă Argentina cultura întâlnirii, a dialogului, a îngrijirii rănilor, să nu pună accentul pe lucrurile care ne despart, ci pe lucrurile care ne unesc. Eu sper, din inimă, că noi argentinienii vom putea înţelege aceasta, să mergem dincolo de diviziunile interne, care cântăresc aşa de mult în patria noastră. În acest sens el este semn a ceva nou.
