Papa Francisc: Nu vă temeţi să deveniţi cetăţeni ai mediului digital
23.01.2014, Vatican (Catholica) - În primul său mesaj pentru Ziua Comunicaţiilor Sociale, Papa Francisc vorbeşte despre importanţa creării unei culturi a întâlnirii, subliniind modul în care media trebuie să fie mereu o slujire care merge înspre ceilalţi. „Cultura întâlnirii cere să fim dispuşi nu doar să dăm, ci şi să primim de la alţii”, scrie Pontiful în mesajul făcut public astăzi, adăugând că „mass-media ne pot ajuta în această privinţă, mai ales în timpurile de faţă, când reţelele de comunicaţii umane au ajuns la un progres fără precedent”. Tema mesajului este „Comunicarea în serviciul unei autentici culturi a întâlnirii”.
La începutul mesajului, Papa Francisc afirmă că deşi trăim într-o lume tot mai „mică”, în care evoluţiile tehnologice şi călătoriile „ne aduc mai aproape” şi ne fac „mai conectaţi”, dezbinările continuă să existe. „La nivel global vedem distanţa scandaloasă dintre opulenţa celor bogaţi şi sărăcia celor săraci. Deseori este îndeajuns să mergi pe străzile unui oraş pentru a vedea contrastul dintre lumea care trăieşte pe străzi şi luminile strălucitoare ale magazinelor.” Şi continuă: „Mass-media ne pot ajuta să ne simţim tot mai aproape unii de alţii, să simţim un reînnoit simţ al unităţii familiei umane, care să împingă la solidaritate şi la angajare serioasă în favoarea unei vieţi mai demne pentru toţi. A comunica bine ne ajută să fim mai aproape şi să ne cunoaştem mai bine între noi, să fim mai uniţi. Zidurile care ne despart pot fi depăşite numai dacă suntem dispuşi să ne ascultăm între noi şi să învăţăm unii de la alţii.”
Reflectând asupra provocărilor din spaţiul comunicaţiilor, Pontiful avertizează că „viteza cu care se comunică informaţia depăşeşte capacitatea noastră de reflecţie şi de judecată, şi aceasta nu ne îngăduie o exprimare de sine echilibrată şi corectă”. Apreciind bogăţia de opinii a spus că „este posibilă baricadarea după surse de informaţii care corespund doar aşteptărilor noastre şi ideilor noastre, sau chiar anumitor interese politice şi economice. Lumea comunicaţiilor poate contribui la creşterea noastră în cunoaştere, sau, dimpotrivă, la dezorientarea noastră.” Dar minusurile „nu justifică o respingere a media sociale, mai degrabă ne amintesc că în cele din urmă, comunicarea este o realizare mai mult umană decât tehnologică”.
Mesajul oferă câteva sfaturi concrete: „Trebuie să recuperăm un anumit simţ al chibzuinţei şi calmului. Aceasta cere timp şi capacitatea de a face linişte pentru a asculta. Avem nevoie şi să fim răbdători dacă vrem să îl înţelegem pe cel care este altfel decât noi: persoana se exprimă deplin pe sine nu când este doar tolerată, ci când ştie că este cu adevărat acceptată. Dacă dorim cu adevărat să îi ascultăm pe ceilalţi, atunci vom învăţa să privim lumea cu ochi diferiţi şi să preţuim experienţa umană aşa cum se manifestă în diversele culturi şi tradiţii. Vom învăţa să preţuim mai bine şi marile valori inspirate de creştinism, de exemplu, viziunea asupra omului ca persoană, căsătoria şi familia, distincţia dintre sfera religioasă şi sfera politică, principiile de solidaritate şi subsidiaritate, şi altele.”
Pontiful a indicat spre reflecţie parabola Bunului Samaritean, „care este şi o parabolă despre comunicare. Cine comunică, de fapt, se face aproapele. Bunul Samaritean nu numai că se face aproapele, dar îşi asumă răspunderea pentru acel om pe care îl vede pe jumătate mort pe marginea drumului. Isus inversează perspectiva: nu este vorba de a recunoaşte în celălalt pe unul asemenea mie, ci de capacitatea mea de mă face asemenea celuilalt. A comunica înseamnă, deci, a deveni conştienţi că suntem fiinţe umane, fii ai lui Dumnezeu. Îmi place să definesc această putere a comunicării ca «proximitate».” Şi a repetat: „între o Biserică imperfectă care merge pe străzi, în mijlocul oamenilor, şi o Biserică bolnavă de autoreferenţialitate, nu am reţineri în a o prefera pe cea dintâi. Iar străzile sunt lumea unde oamenii trăiesc şi pot fi întâlniţi efectiv şi afectiv. Printre aceste străzi se află şi cele digitale, aglomerate de o umanitate deseori rănită: bărbaţi şi femei care caută salvare şi speranţă.”
„A deschide uşile bisericilor înseamnă deschidere şi faţă de ambientul digital, fie pentru ca lumea să intre, în orice condiţie de viaţă s-ar afla, fie pentru ca Evanghelia să poată păşi dincolo de pragul Bisericii pentru a-i întâlni pe toţi. Suntem oare capabili să comunicăm o astfel de imagine a Bisericii? Comunicarea este un mijloc de exprimare a vocaţiei misionare a întregii Biserici, iar reţelele de socializare reprezintă azi unul dintre spaţiile de trăire a vocaţiei de a redescoperi frumuseţea credinţei, frumuseţea întâlnirii cu Cristos. […] Trebuie să ştim cum să ne inserăm în dialogul cu bărbaţii şi femeile de azi, pentru a le înţelege aşteptările, îndoielile, speranţele şi a le oferi Evanghelia.”
Mesajul se încheie astfel: „Fie ca icoana Bunului Samaritean, care leagă rănile omului bătut, vărsând peste acestea ulei şi vin, să ne fie călăuză. Ceea ce comunicăm să fie ulei parfumat care alină durerea şi vin bun care veseleşte inimile. Strălucirea noastră să nu provină de la machiaj sau efecte speciale, ci din apropierea cu iubire şi bunătate faţă de cei răniţi pe care îi întâlnim de-a lungul drumului. Nu vă temeţi să deveniţi cetăţeni ai mediului digital. Este importantă atenţia şi prezenţa Bisericii în lumea comunicaţiilor, pentru a comunica cu omul de azi şi a-l conduce la întâlnirea cu Cristos: o Biserică ce însoţeşte ştie să pornească la drum alături de toţi. În acest context, revoluţia mijloacelor de comunicare şi de informare reprezintă o mare şi palpitantă provocare, ce necesită energii proaspete şi o imaginaţie nouă pentru a transmite şi altora frumuseţea lui Dumnezeu.”
