A fost beatificată Maria Cristina de Savoia
27.01.2014, Roma (Catholica) - Sâmbătă, 25 ianuarie 2014, la Napoli, a fost proclamată Fericită regina celor două Sicilii, Maria Cristina de Savoia, soţia regelui Ferdinand al II-lea de Bourbon. Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, a prezidat Liturghia de beatificare în Bazilica Sf. Clara a Fraţilor Minori, definind-o pe noua fericită „regina autentică a carităţii”. „Prinţesa sfântă” o numeau napoletanii, la începutul anilor 1830, pe Maria Cristina de Savoia, care a murit la doar 24 de ani după ce l-a născut pe Francisc al II-lea, ultimul rege de Napoli. Frumuseţea, cultura, o solidă formare creştină au făcut-o o soţie râvnită, şi atunci când s-a căsătorit cu Ferdinand al II-lea de Bourbon, a devenit clar că destinul acelui regat urma să se schimbe.
A decis, în acord cu regele, să dea o parte din banii pentru festivităţile de nuntă pentru a asigura o zestre pentru 240 de mirese. Cardinalul Angelo Amato a spus: „Mijlocirea ei pe lângă suveran a obţinut pentru mulţi condamnaţi comutarea pedepsei cu moartea. A susţinut arta şi a dat un impuls reactivării ţesătoriilor de mătase din San Leucio di Caserta, în folosul coloniştilor din zonă, ale căror familii au primit locuinţe, locuri de muncă, o biserică şi şcoală obligatorie”. A fost o tânără care a înţeles că adevărata bogăţie este cea a inimii. Un mesaj care a ajuns clar la cei săraci, la cei de pe urmă, şi care i-a deschis calea spre sfinţenie: „Beatificarea reginei Maria Cristina di Savoia arată că prin poarta strâmtă a sfinţeniei pot trece toţi, mari şi mici, bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, preoţi şi laici, deoarece esenţialul pentru sfinţenie constă în a-l iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele cu toate forţele proprii”.
O mărturie creştină mai mult decât actuală, viaţa ei este un răspuns la tendinţa de a ridica viciile la rang de virtuţi şi de a ne lăsa cuprinşi de apatia mediocrităţii şi a răului. „Sfinţii precum Fericita Maria Cristina de Savoia”, a afirmat Cardinalul Amato, „sunt cei care trezesc lumea”: „Sfinţii aşează lucrurile la locul lor, demonstrând că sărăcia, blândeţea, puritatea, dreptatea, pacea, împărtăşirea sunt fericiri, care edifică societatea făcând-o mai sănătoasă şi mai umană. Sfinţii curăţă societatea de poluarea produsă de vicii, redând valoare virtuţii şi demnităţii vieţii.”
