Papa Francisc: Rugăciunea de laudă nu este rezervată unora
28.01.2014, Vatican (Catholica) - Rugăciunea de laudă ne aduce fecunditatea spirituală, a spus Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie celebrată marţi dimineaţă în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Comentând prima lectură biblică a Sfintei Liturghii – luată din 2Samuel 6, 12-19 şi în care se spune că regele David „dansa în faţa Domnului cu toată dăruirea” – Papa a subliniat că dacă ne închidem în formalităţi, rugăciunea noastră devine rece şi sterilă. Redăm sinteza publicată de Radio Vatican.
Întregul Popor al lui Dumnezeu, a remarcat Pontiful, era în sărbătoare pentru că Chivotul lui Dumnezeu se întorcea acasă, la Ierusalim. Rugăciunea de laudă a lui David, a continuat Papa, „l-a făcut să îşi piardă cumpătarea şi să danseze înaintea Domnului cu toată dăruirea”. Aşa este o rugăciune de preamărire, a întărit Sfântul Părinte. Pentru noi este uşor să înţelegem rugăciunea atunci când vrem să cerem ceva de la Domnul. La fel, şi rugăciunea de mulţumire. Mai greu de înţeles pentru noi este rugăciunea de adoraţie, dar „rugăciunea de laudă o lăsăm deoparte, nu este atât de spontană”.
„«Părinte, aceasta este pentru cei din Mişcarea Reînnoirii în Spirit, nu pentru toţi creştinii!» Nu, rugăciunea de laudă este o rugăciune creştină pentru noi toţi! La Sfânta Liturghie, în toate zilele, atunci când cântăm Sfânt, Sfânt… Aceasta este o rugăciune de laudă: îl lăudăm pe Dumnezeu pentru măreţia Sa, pentru că este mare! Şi îi spunem lucruri frumoase, pentru că nouă ne place să fie aşa. «Părinte, eu nu sunt în stare…». Adică eşti capabil să strigi când echipa ta marchează un gol şi nu eşti în stare să cânţi laudele Domnului? Să ieşi puţin din tine însuţi, să cânţi? Lăudarea lui Dumnezeu este total gratuită! Nu cerem, nu mulţumim: lăudăm!”
Trebuie să ne rugăm „din toată inima”. O astfel de rugăciune „este şi un act de dreptate, pentru că Domnul este mare! Este Dumnezeul nostru!” David „era atât de fericit pentru că se întorcea Chivotul Legământului, se întorcea acasă Domnul: chiar şi trupul său se ruga în dansul acela”. „O întrebare frumoasă la care putem răspunde: «Care este rugăciunea mea de laudă? Ştiu să îl laud pe Domnul? Ştiu să îl laud sau atunci când mă rog Gloria sau Sanctus? Fac acest lucru doar cu buzele şi nu cu toată inima? Ce îmi spune David care dansează? Dar Sara care dansează de bucurie?» Când David intră în cetate începe altceva: o sărbătoare!”
Bucuria de a-l lăuda pe Domnul ne duce la bucuria sărbătorii, este o sărbătoare de familie. Papa a evidenţiat şi faptul că în momentul revenirii lui David la palatul regal, fiica lui Saul, Mical, l-a dojenit cu asprime şi l-a întrebat dacă nu este o ruşine ca regele să danseze descoperit în văzul lumii. În realitate, Mical dădea dovadă de dispreţ faţă de alesul Domnului, şi din această cauză – se citeşte în Scriptură – nu a avut parte de copii. „Mă întreb de câte ori nu dispreţuim în inima noastră persoane bune, care îl laudă pe Domnul spontan, deoarece nu sunt culţi, fără a îndeplini lucrurile formale? Dispreţ! Biblia ne spune că din această cauză Mical a rămas sterilă pentru întreaga viaţă! Ce vrea să spună cuvântul lui Dumnezeu aici? Că bucuria, rugăciunea de laudă, ne face fecunzi! Sara dansează în marele moment al fecundităţii sale, la 90 de ani! Fecunditatea care dă laudă lui Dumnezeu, gratuitatea de a-l lăuda pe Domnul. Acel bărbat sau acea femeie care îl laudă pe Domnul, care se roagă lăudându-l, care se bucură atunci când se roagă Gloria şi cântă Sanctus la Sf. Liturghie, este un bărbat sau o femeie fecundă.”
În schimb, a încheiat Papa, „cei care se închid în formalităţile unei rugăciuni reci, măsurate, ajung să fie în realitate ca fiica lui Saul, Mical: în sterilitatea unei formalităţi”. Papa a spus că e bine să ni-l imaginăm deseori pe David care dansează cu toată dăruirea înaintea Domnului şi să ne gândim cât de frumoasă este rugăciunea de laudă. „Ne va ajuta să repetăm rugăciunea Psalmului 24 (23), de la Sfânta Liturghie, în care se spune: Ridicaţi-vă, porţilor, pragurile voastre de sus! Deschideţi-vă, voi, poţi veşnice, ca să intre regele măririi. Domnul cel tare şi viteaz în luptă, El este regele gloriei!”
