Mărturii de credinţă în Ziua Vieţii Consacrate la Cluj
04.02.2014, Cluj (Catholica) - Ziua Vieţii Consacrate în Eparhia de Cluj-Gherla a fost celebrată duminică, 2 februarie 2014, în biserica Sf. Maria din cartierul Grigorescu, printr-o Sfântă Liturghie arhierească. Fraţii şi surorile din diferitele Ordine şi Congregaţii călugăreşti au intrat în procesiune în biserică, cu lumânări aprinse în mâini, pe care le-au aşezat în faţa altarului, pentru a exprima simbolic misiunea persoanelor consacrate, dar şi a fiecărui creştin, aceea de a aduce lumina lui Cristos în lume. În Eparhia de Cluj-Gherla, anul 2014 are tema pastorală „Parohia, şcoală a comuniunii”. S-a dorit astfel ca celebrarea Zilei Vieţii Consacrate să se facă într-o parohie, pentru ca fraţii şi surorile să poată veni în mijlocul credincioşilor ca semne de comuniune, de împreună-lucrare în numele, în jurul Mântuitorului şi în unire cu Cristos.
În cuvântul de învăţătură, PS Florentin a pornit de la comuniune, „pentru că, în faţa ochilor noştri, este o frumoasă imagine a Bisericii: pe de o parte sunt clericii la masa sfântului altar, iar în primele rânduri sunt persoanele consacrate, acelea care adeseori, în ascuns, înalţă rugăciuni către Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. De aceea, am considerat că se cuvine, în această zi dedicată în întreaga Biserică Catolică vieţii consacrate, să le invităm aici în semn de mulţumire şi recunoştinţă pentru ceea ce înseamnă ele ca şi podoabă spirituală a Bisericii noastre”.
Comuniunea a fost şi tema centrală a Evangheliei din Sărbătoarea Întâmpinării Domnului la Templu (Luca 2,22-40), care prezintă momentul consacrării vieţii umane a Pruncului Isus lui Dumnezeu Tatăl, „consacrat pentru a deveni, El însuşi, Jertfă de răscumpărare pentru noi toţi cei care suntem consacraţi prin Botez lui Dumnezeu”. Preasfânta Fecioară Maria şi Sf. Iosif, împreună cu cei pe care ei îi întâlnesc la Templu veniţi din îndemnul Domnului, dreptul Simeon şi profeteasa Ana, sunt, cu toţii şi fiecare în parte, modele de persoane consacrate lui Dumnezeu. Centrul comuniunii acestor persoane este Cristos – El îi pune împreună şi conferă o orientare vieţii lor. „Prin această punere împreună, sunt o frumoasă comunitate de persoane consacrate lui Dumnezeu.”
Sărbătoarea s-a încheiat prin două mărturii făcute la invitaţia pr. Anton Crişan, vicar cu preoţii şi persoanele consacrate. Mai întâi s-a prezentat sora Mihaela din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului, din care face parte din toamna anului 1999. Vocaţia ei a început în familie sub îndrumarea atentă a părinţilor, dar un rol deosebit l-a avut şi comunitatea parohială: „îmi este viu prezentă în suflet regularitatea cu care participam cu toţii la Liturghie, părinţi, bunici, copii, îmi este prezent, de asemenea, sentimentul puternic de apartenenţă la acea comunitate parohială, vitalitatea acelei comunităţi”. Familia şi parohia au fost principalele locuri unde „a fost pregătit terenul sufletului meu pentru o viaţă de credinţă şi o viaţă de slujire”. Cu dorinţa profundă de a arăta intervenţia şi prezenţa lui Dumnezeu, sr. Mihaela a făcut o mărturie de credinţă garantată prin propria viaţă, deoarece în 5 martie 2010 a depus voturile călugăreşti pe viaţă în Congregaţia Maicii Domnului.
A urmat fratele Dominic, care de la începutul anului 1992 face parte din Ordinul Sf. Vasile cel Mare, urmând în prezent şi drumul formării pentru slujirea preoţească. A povestit sincer, simplu, dar cu multă profunzime spirituală, la rândul său, istoria chemării la viaţa călugărească de care Dumnezeu l-a învrednicit. S-a născut în com. Tîrşolţ din Ţara Oaşului, într-o familie numeroasă, cu 12 copii, în care a experimentat „abundenţa harurilor pe care Dumnezeu le revarsă peste familiile numeroase”. Impresia puternică pe care i-a făcut-o participarea, pentru prima dată, la o Sfântă Liturghie greco-catolică, la scurt timp după ieşirea din clandestinitate a Bisericii Române Unite cu Roma, i-a schimbat radical viaţa: „atunci am rupt legătura cu prietenii, cu lumea”, în acel moment a pornit în căutarea lui Dumnezeu, care nu a întârziat să-i iasă în cale prin oameni, prin modul în care i-a călăuzit paşii, chiar prin obstacolele pe care le-a avut de înfruntat.
