Sfântul Scaun răspunde la concluziile Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului
05.02.2014, Vatican (Catholica) - „La încheierea celei de a 65-a sesiuni, Comitetul pentru Drepturile Copilului a publicat Observaţiile sale concluzive la Rapoartele analizate ale Sfântului Scaun şi a cinci state care fac parte din Convenţia asupra Drepturilor Copilului (Congo, Germania, Portugalia, Federaţia Rusă şi Yemen)”, se arată în comunicatul de presă al Sfântului Scaun. Conform procedurilor specifice pentru cei ce fac parte din Convenţie, Sfântul Scaun a luat act de Observaţiile Concluzive la propriile Rapoarte, care vor fi supuse unor studii şi examinări minuţioase în deplin respect faţă de Convenţie în diferitele puncte prezentate de Comitet, conform dreptului şi practicii internaţionale, ţinând cont de asemenea şi de dezbaterea interactivă cu Comitetul, care s-a desfăşurat la 16 ianuarie 2014.”
„Totuşi, Sfântul Scaun a observat cu regret în unele puncte ale Observaţiilor Concluzive o tentativă de a interfera în învăţătura Bisericii Catolice în ce priveşte demnitatea persoanei umane şi în exercitarea libertăţii religioase. Sfântul Scaun reiterează angajamentul său în apărarea şi ocrotirea drepturilor copilului, în conformitate cu principiile promovate de Convenţia asupra Drepturilor Copilului şi conform cu valorile morale şi religioase oferite de doctrina catolică”, se mai subliniază în acelaşi comunicat.
Sfântul Scaun a primit aşadar cu surprindere observaţiile concluzive ale Comitetului ONU prezentate miercuri, 5 februarie 2014, la Geneva, care lansează acuzaţii grave împotriva Vaticanului în ce priveşte abuzurile asupra minorilor comise de exponenţi ai clerului. Organizaţia Naţiunilor Unite afirmă că Sfântul Scaun ar continua să violeze Convenţia asupra Drepturilor Copilului. Comitetul critică Vaticanul şi pentru atitudinea sa în ce priveşte homosexualitatea, contracepţia şi avortul. Despre reacţia Sfântului Scaun la aceste acuzaţii a vorbit Mons. Silvano Maria Tomasi, observator permanent al Vaticanului pe lângă ONU, la Geneva, într-un interviu pentru Radio Vatican, tradus de Cristina Grigore pentru ARCB.ro.
– Comitetul Convenţiei pentru drepturile copilului a publicat astăzi în mod oficial concluziile şi recomandările sale pentru ţările care au fost examinate în timpul acestei a 65-a sesiuni şi care sunt Congo, Germania, Sfântul Scaun, Portugalia, Federaţia Rusă şi Yemen. Prima impresie: ar trebui să aşteptăm, ca să citim cu atenţie şi să analizăm în detaliu ceea ce scriu membrii acestei comisii. Dar prima reacţie este de uimire, deoarece aspectul negativ al documentului pe care l-au redactat pare să fi fost pregătit deja înainte de întâlnirea Comitetului cu delegaţia Sfântului Scaun, care a oferit răspunsuri detaliate şi precise la diferite puncte, care nu au fost apoi preluate în acest document concluziv sau cel puţin nu par să fi fost luate în consideraţie în mod serios.
De fapt, documentul pare să nu fi fost actualizat, nu ţine cont de ceea ce s-a făcut în aceşti ultimi ani la nivelul Sfântului Scaun, de măsurile luate în mod direct de autoritatea Statului Vatican şi apoi în diferite ţări de către fiecare Conferinţă Episcopală în parte. Aşadar, lipseşte perspectiva corectă şi actualizată care a cunoscut în realitate o serie de schimbări în ce priveşte ocrotirea copilului care îmi rezultă dificil de regăsit la alte instituţii sau chiar la alte state, la nivel de implicare. Aceasta este o chestiune care ţine strict de fapte, de lucruri evidente, care nu pot fi distorsionate!
– Cum răspundeţi în mod precis la fiecare dintre acuzaţiile aduse de Comitetul ONU?
– Sigur că nu se poate răspunde în două minute la toate afirmaţiile – unele foarte incorecte – făcute în documentul concluziv al Comitetului. Sfântul Scaun va răspunde, deoarece este membru, un stat care e parte la Convenţie: a ratificat-o şi intenţionează să o respecte în spiritul şi litera acestei Convenţii, fără adăugiri ideologice sau impuneri care să se abată de la Convenţie. De exemplu: Convenţia asupra Ocrotirii Copilului, în preambul, vorbeşte despre apărarea vieţii şi despre ocrotirea copiilor înainte şi după naştere; în timp ce recomandarea făcută Sfântului Scaun este de a-şi schimba atitudinea în ce priveşte avortul! Desigur, atunci când un copil este ucis nu mai are drepturi!
Aceasta mi se pare aşadar o adevărată contradicţie cu obiectivele fundamentale ale Convenţiei, care constă în ocrotirea copiilor. Acest Comitet nu a făcut un serviciu bun Naţiunilor Unite, căutând să introducă şi să ceară Sfântului Scaun să schimbe învăţătura sa care nu este negociabilă! Este, oarecum, trist că în final Comitetul nu a înţeles în profunzime natura şi funcţiile Sfântului Scaun, care şi-a exprimat în mod clar faţă de Comitet decizia sa de a îndeplini în continuare cererile Convenţiei asupra Drepturilor Copilului, dar definind şi ocrotind înainte de toate acele valori fundamentale care fac eficientă şi reală ocrotirea copilului.
– ONU spusese într-un prim moment că Vaticanul a răspuns mai bine decât alte ţări în ce priveşte ocrotirea minorilor: ce s-a schimbat?
– În introducerea la raportul concluziv este recunoscută claritatea răspunsurilor primite; nu am încercat să evităm nicio cerere înaintată de Comitet, în baza evidenţelor disponibile, şi unde nu a existat o informaţie imediată, ne-am luat angajamentul să o furnizăm în viitor, conform directivelor Sfântului Scaun, şi aşa cum fac toate guvernele. Părea aşadar un dialog constructiv şi cred că trebuie să rămână ca atare. De aceea, ţinând cont de impresia cu care am rămas din dialogul direct dintre Sfântul Scaun şi Comitet şi de textul concluziilor şi recomandărilor, am tendinţa să spun că probabil acel text era deja scris şi că nu reflectă răspunsurile şi claritatea a ceea ce s-a discutat, decât în unele adăugiri grăbite.
Trebuie, prin urmare, să înaintăm cu seninătate şi în baza a ceea ce este evident – pentru că nu avem nimic de ascuns! – pe calea explicării poziţiei Sfântului Scaun, să răspundem la întrebările care mai sunt, astfel încât obiectivul fundamental care se doreşte a fi atins – ocrotirea copiilor – să poată fi îndeplinit. Se vorbeşte de 40 de milioane de cazuri de abuz asupra minorilor în lume: din păcate, unele dintre aceste cazuri – chiar dacă în proporţie foarte redusă faţă de tot ceea ce se întâmplă în lume – sunt legate de persoane din Biserică. Iar Biserica a răspuns şi a reacţionat şi continuă să o facă! Trebuie să continuăm cu insistenţă pe calea acestei politici a transparenţei, a toleranţei zero în ce priveşte abuzurile, deoarece chiar şi un singur caz de abuz asupra unui copil este prea mult!
– Aşadar, ce credeţi că s-a întâmplat?
– Probabil că organizaţii neguvernamentale – care au interese în ce priveşte homosexualitatea, căsătoriile gay şi alte chestiuni – au avut cu siguranţă şi ele observaţiile proprii şi cumva au întărit o linie ideologică.
