Inima mare, plină de omenie a Papei Francisc – prezentare de carte la Bucureşti
06.02.2014, Bucureşti (Catholica) - Prezentarea traducerii cărţii Sfântului Părinte Papa Francisc, „Convorbiri cu Jorge Bergoglio”, de Francesca Ambrogetti şi Sergio Rubin, de la librăria Humanitas – Cişmigiu, de miercuri seara, 5 februarie 2014, a fost o întâlnire marcată de carisma formidabilă a noului Papă în prezenţa a mai bine de o sută de participanţi. Editura Victoria Books a ales prin reprezentantul său, jurnalistul Vlad Mixich, o formă insolită de prezentare care a luat mai curând forma strategică a unei mese rotunde, citim pe situl VicariatBucuresti.ro, într-un material semnat de PS Mihai Frăţilă, Vicarul greco-catolic al Bucureştiului.
Discuţia a fost inaugurată de PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, continuată apoi de PS Mihai Frăţilă şi, rând pe rând, de ceilalţi invitaţi: analistul şi scriitorul Emil Hurezeanu, pr. Marius Taloş, superiorul iezuiţilor din România, şi jurnalistul Gelu Trandafir. Fiecare a nuanţat un aspect al personalităţii noului Papă, nelăsând la o parte nici acele lucruri care pun accentul pe spontaneitatea intervenţiilor Succesorului apostolului Petru, riscurile mediatizării sale contemporane în presa profană precum şi recenziile nuanţate ale analiştilor politici mondiali.
Excelenţa Sa Nunţiul apostolic, Mons. Javier Francisco Lozano, reprezentant al Sfântului Părinte în România, a încântat auditoriul prin cuvântul său, evocând cu claritate verticalitatea şi profunzimea unui Păstor – Papa Francisc – care de aproape un an încoace a reconfirmat lumii întregi perenitatea, actualitatea şi prospeţimea mărturiei Bisericii Catolice. „Cartea Papei Bergoglio este, într-un fel, intriga unei experienţe existenţiale ieşite din comun. De ce? Cititorul va găsi naturaleţe, disciplină, da… disciplina omeniei, francheţe şi extrem de multă bunătate. De această umanitate care ne este împărtăşită se molipsesc până şi cei doi jurnalişti care ne povestesc personajul. E prea pitoresc să reziste ispitei”, scrie PS Mihai.
„Drumul Cardinalului Bergoglio spre o asumare decizională a misiunii sale, liberă de stricteţea identitară exclusivistă tipică Europei, a fost practic dublată de existenţa sa de a fi Păstor şi mijlocitor în Cristos. A devenit înainte de orice un excelent misionar iezuit, fidel regulii Sfântului Ignaţiu, conform căruia înaintea voinţei Domnului celelalte lucruri sau realităţi cad în plan secundar. Cartea ne descrie aşadar: Omul Bergoglio, culisele caracterului său, zestrea de omenie şi persoanele care i-au stat alături pentru a deveni om; Păstorul Bergoglio care ne spune că strategia Bisericii nu e o nimereală epocală şi nici tactică de management în care se potrivesc genial toate, unde unii lucrează şi alţii aplaudă, ci este predicarea lui Cristos, Cel Răstignit, cu viaţa şi cuvântul.”
„Într-o societate ca a noastră în care predomină demagogia, unde problemele se rezolvă eliminând sau defrişând realitatea lor, la câteva zile după săptămâna bunului simţ – s-ar dori mai des practicat la noi! – de rugăciune pentru unitate creştină, cred că ne poate inspira ceea ce zice Cardinalul Bergoglio – Papa Francisc: ‘Nu stă în spiritul catolicismului – a vedea ‘creştinismului’! – să cauţi doar partea negativă, ceea ce ne separă. Nu asta doreşte Cristos. Toate acestea nu numai că sperie şi mutilează mesajul, ci implică neasumarea lucrurilor, iar Cristos şi-a asumat totul. Şi numai situaţiile asumate duc la mântuire. Dacă omul nu acceptă că în societate există persoane care au criterii diferite, inclusiv contrare celor personale, iar dacă nu le respectăm şi nu ne rugăm pentru ele, niciodată nu vom primi izbăvirea. Nu putem permite ca ideologia să pună stăpânire pe morală.”
„Nu e studiat nimic în omul Bergoglio şi bunătatea sa existenţială. Şi aceasta dă poate cea mai fericită cheie de lectură a dialogurilor sale. Cum zicea un teolog englez Faiber: ‘bunătatea este revărsarea sinelui în ceilalţi. A fi bun e să-i pui pe ceilalţi în locul tău. Bunătatea a convertit mai mulţi păcătoşi decât zelul, elocinţa sau învăţătura şi acestea n-au convertit pe nimeni fără ca bunătatea să fi fost prin preajmă… e arătarea acestui sentiment în oamenii de apostolat care-i atrage pe păcătoşi spre ei şi care-i conduce astfel la convertire… să impresionezi oamenii prin bunătate fiindcă altfel frica nu va naşte decât necredincioşi’. Arhiepiscopul devenit Papa Francisc ne spune că: Nu putem rămâne ancoraţi unui stil ‘clientelar’, în aşteptarea ‘clientului’, credinciosul, ci să găsim structurile care ne permit să mergem unde este nevoie de noi.”
