Papa Francisc: Nu ucideţi Cuvântul lui Dumnezeu
21.03.2014, Vatican (Catholica) - Pentru a nu „ucide” Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre, trebuie să fim smeriţi şi capabili de rugăciune. Papa Francisc a indicat aceste atitudini în predica sa din dimineaţa zilei de vineri, 21 martie 2014, din cadrul Liturghiei celebrate în capela Casei Santa Marta. Dacă un creştin nu este smerit, dacă nu se roagă, riscă să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să îl refacă după asemănarea sa. Pentru a şti cum să ne păzim de această ispită, Papa Francisc a privit la Evanghelia zilei, în care Isus spune parabola lucrătorilor din vie, care au ucis mai întâi slujitorii, şi în cele din urmă fiul stăpânului viei, cu intenţia de a se face ei înşişi stăpâni pe moştenirea lui.
Această parabolă a fost adresată fariseilor, bătrânilor poporului, preoţilor; Isus, a spus Papa, a încercat să le arate cât de mult au greşit pentru că inimile lor nu erau deschise faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: „Aceasta este tragedia acestor oameni, şi tragedia noastră de asemenea! Ei au pus stăpânire pe Cuvântul lui Dumnezeu. Şi Cuvântul lui Dumnezeu a devenit cuvântul lor, un cuvânt conform propriilor lor interese, ideologiilor, teologiilor lor… şi în slujba lor. Şi toţi îl interpretează după propria voinţă, potrivit propriilor lor interese. Aceasta este tragedia acestui popor. Şi pentru a proteja aceasta, ei ucid. Acest lucru i s-a întâmplat lui Isus.”
Când au auzit această parabolă, mai marele preoţilor şi fariseii au înţeles că Isus vorbea despre ei – şi „s-au gândit să îl prindă şi să îl omoare”. În acest fel, a spus Papa, „Cuvântul lui Dumnezeu moare, este întemniţat, Duhul Sfânt este prins în colivie de dorinţele fiecăruia dintre ei”. Şi acest lucru este exact ceea ce ni se întâmplă nouă, a afirmat Papa, „atunci când nu suntem deschişi faţă de noutatea Cuvântului lui Dumnezeu, când nu suntem ascultători faţă de Cuvântul lui Dumnezeu: dar există o frază care ne dă speranţă. Cuvântul lui Dumnezeu a murit în inimile acestor oameni; şi poate muri în inimile noastre!”
„Dar nu este acesta sfârşitul, deoarece este viu în inimile celor simpli, ale celor smeriţi, ale poporului lui Dumnezeu. Ei caută să îl prindă, dar se tem de mulţimea poporului – acea mulţime simplă – care l-a urmat pe Isus pentru că ceea ce le spunea le făcea inimile bune, le încălzea inimile. Această mulţime nu se înşela. Ei nu au folosit Cuvântul lui Dumnezeu pentru propriile lor interese, ei au ascultat şi au căutat să fie puţin mai buni.” Aşadar, a întrebat Papa Francisc în încheiere, „ce putem face pentru a nu ucide Cuvântul lui Dumnezeu”, pentru a fi „ascultători”, a nu „închide în colivie Duhul Sfânt?” Răspunsul lui a fost: „Două lucruri simple”.
„Aceasta este atitudinea celor care doresc să audă Cuvântul lui Dumnezeu: în primul rând, smerenia; în al doilea rând, rugăciunea. Aceşti oameni nu se rugau. Ei nu simţeau nevoia să se roage. Credeau că sunt în siguranţă, credeau că sunt puternici, că sunt ‘zei’. Smerenie şi rugăciune: cu smerenia şi cu rugăciunea mergem înainte auzind Cuvântul lui Dumnezeu şi ascultându-l. În Biserică. Smerenia şi rugăciunea în Biserică. Şi astfel, ceea ce s-a întâmplat cu aceşti oameni nu se va întâmpla cu noi: nu trebuie să ucidem pentru a apăra Cuvântul lui Dumnezeu, acel cuvânt despre are credem că este al lui Dumnezeu, dar este de fapt un cuvânt total modificat de noi.”
