Papii Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea uniţi de dragostea pentru dialogul cu lumea
17.04.2014, Vatican (Catholica) - Papii Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea, care vor fi canonizaţi pe 27 aprilie, sunt „legaţi împreună” de dragostea de a se adresa lumii sub forma conversaţiei, susţine un Cardinal care a lucrat cu amândoi. „Înainte de Papa Ioan al XXIII-lea, figura Papei era percepută ca cea care face pronunţări de sus; Papa Ioan al XXIII-lea a fost primul care a vorbit liber, pe lângă discursul scris, pavând calea pentru un stil nou”, a afirmat Cardinalul Paul Poupard, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Cultură, într-un interviu din 15 aprilie pentru CNA. „Desigur, ne amintim cu toţii de întâlnirile spontane avute de Papa Ioan Paul al II-lea, în special cu tinerii.”
Cardinalul Poupard a lucrat în secretariatul de stat începând din 1959, în al doilea an de pontificat al Papei Angelo Roncalli. Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit în fruntea Secretariatului pentru Necredincioşi în 1980, fiind apoi preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură între 1998 şi 2007. Cardinalul Poupard a avut ocazia de a petrece timpi cu ambii Papi, observând că „în timpul întâlnirilor amândoi se transformau, într-un fel, în cei ce fuseseră înainte de alegere”. Prima oară l-a întâlnit pe Papa Ioan al XXIII-lea când avea 29 de ani, ca preot în Paris, prezentându-i Pontifului o carte despre numirile de Episcopi în Franţa. „Numirile de Episcopi! Ai vrut să lucrezi din greu!”, i-a spus Sfântul Părinte tânărului preot. Roncalli a fost Nunţiu Apostolic în Franţa între 1944 şi 1953. „În timpul acelei discuţii s-a transformat din nou în Nunţiul Apostolic”, şi-a amintit Cardinalul Poupard.
„Când Papa Ioan Paul al II-lea vorbea despre situaţia din Polonia, vorbea ca şi cum ar fi fost din nou Episcop de Cracovia, menţionându-l pe primatul Stefan Wyszynski.” Cardinalul Poupard a spus că Papa Ioan al XXIII-lea a fost primul care a vorbit liber, de asemenea introducând „stilul enciclicelor, lectura semnelor timpului”. Acest stil este în mod special evident în „Pacem in terris”, ultima enciclică a Papei Ioan al XXIII-lea, „moştenirea sa spirituală, aş spune, din moment ce a murit la câteva săptămâni după publicarea enciclicei”. „Fiecare capitol al enciclicei începe cu o declaraţie legată de o aspiraţie a omului… pentru pace, pentru libertate, pentru demnitate.” Stilul din „Pacem in terris” a fost o inspiraţie pentru constituţia pastorală „Gaudium et spes” a Conciliului Vatican II, care a fost „ceva nou în istoria Conciliilor ecumenice”.
„Documentele conciliare au fost mereu bazate pe Dumnezeu, pe revelaţie… Gaudium et spes a inaugurat un nou mod de adresare lumii, o metodă inductivă care începea de la aspiraţiile fiinţei umane în locul metodei deductive cu baza în revelaţie.” Conform Cardinalului, Papa Ioan al XXIII-lea a pavat drumul spre un mod mai spontan de a fi Papă, pe care a construit Papa Ioan Paul al II-lea, lucru vizibil mai ales în instituirea Zilelor Mondiale ale Tineretului. Pontiful polonez a intrat adesea în conversaţie cu lumea în călătoriile sale în cele 129 de ţări, dialogând cu catolicii, cu ceilalţi creştini, dar şi cu adepţii altor religii.
