Papa Francisc: Rănile lui Cristos sunt semne ale iubirii Sale

27.04.2014, Vatican (Catholica) - La Liturghia cu canonizarea Papilor Ioan Paul al II-lea şi Ioan al XXIII-lea, în Duminica Milostivirii Divine, Papa Francisc a subliniat importanţa suferinţelor lui Cristos ca semne vizibil al iubirii divine. „Rănile lui Isus sunt scandal pentru credinţă, dar sunt şi verificare a credinţei. Pentru aceasta în trupul lui Cristos înviat rănile nu dispar, rămân, pentru că acele răni sunt semnul permanent al iubirii lui Dumnezeu faţă de noi”, a spus Pontiful la predica de astăzi, 27 aprilie.

500.000 de pelerini au umplut Piaţa San Pietro într-o duminică înnorată, alţii 300.000 umplând zonele învecinate Pieţii. Au venit din toate părţile lumii pentru a asista la declararea ca sfinţi a doi Pontifi exemplari ce au trăit secolul trecut. Predica Papei Francisc a fost legată de pericopa evanghelică, despre „Toma necredinciosul”, care refuză să creadă că Isus Cristos le-ar fi apărut discipolilor, subliniind că doar după ce Toma a putut să atingă rănile lui Cristos a avut credinţă. Rănile lui Isus „sunt esenţiale pentru a crede în Dumnezeu”, a spus Pontiful. „Nu pentru a crede că Dumnezeu există, ci pentru a crede că Dumnezeu este iubire, milostivire, fidelitate.”

„Sfântul Ioan al XXIII-lea şi Sfântul Ioan Paul al II-lea au avut curajul de a privi rănile lui Isus, de a atinge mâinile Sale rănite şi coasta Sa străpunsă. Nu le-a fost ruşine de trupul lui Cristos, nu s-au scandalizat de El, de crucea Sa; nu le-a fost ruşine de trupul fratelui, pentru că în fiecare persoană suferindă îl vedeau pe Isus.” Cei doi noi sfinţi au fost „preoţi şi Episcopi şi Papi din secolul al XX-lea. I-au cunoscut tragediile, dar nu au fost doborâţi de ele.” Şi a întărit: „Au fost doi oameni curajoşi, plini de parresia Duhului Sfânt, şi au dat mărturie Bisericii şi lumii despre bunătatea lui Dumnezeu, despre milostivirea Sa.”

Credinţa sfinţilor era legată de „o speranţă vie, împreună cu o bucurie nespusă şi strălucită”, speranţă şi bucurie pe care Cristos „le dă discipolilor Săi şi de care nimic şi nimeni nu îi poate priva”. „Speranţa şi bucuria pascale” sunt câştigate tocmai prin suferinţă, a explicat Papa Francisc. Ele sunt „trecute prin cuptorul despuierii, al golirii, al apropierii de păcătoşi până la extrem, până la dezgustul datorat amărăciunii acelui potir”. „Cei doi Papi sfinţi le-au primit în dar de la Domnul înviat şi la rândul lor le-au dăruit din belşug poporului lui Dumnezeu, primind recunoştinţa sa veşnică.”

Papa Ioan al XXIII-lea „a demonstrat o delicată docilitate faţă de Duhul Sfânt, s-a lăsat condus şi a fost pentru Biserică un păstor, un conducător-condus, condus de Duhul Sfânt”, a spus Sfântul Părinte. „Aceasta a fost marea sa slujire adusă Bisericii; pentru aceasta mie îmi place să mă gândesc la el ca Papa docilităţii faţă de Duhul Sfânt.” Papa Ioan Paul al II-lea a fost „Papa familiei”. „Îmi place să subliniez acest lucru în timp ce trăim un drum sinodal despre familie şi cu familiile”, a spus el, referindu-se la întâlnirea Episcopilor din octombrie a.c., respectiv de anul viitor, întâlniri care vor avea ca temă familia. „Fie ca amândoi aceşti noi sfinţi păstori ai poporului lui Dumnezeu să mijlocească pentru Biserică, pentru ca, în timpul acestor doi ani de drum sinodal, să fie docilă faţă de Duhul Sfânt în slujirea pastorală adusă familiei. Fie ca amândoi să ne înveţe să nu ne scandalizăm de rănile lui Cristos, să intrăm în misterul milostivirii divine care mereu speră, mereu iartă, pentru că mereu iubeşte.”

La finalul Liturghiei, Papa Francisc a condus tradiţionala rugăciune mariană din timpul pascal, Regina Coeli. A mulţumit organizatorilor evenimentului şi tuturor celor prezenţi în Roma pentru eveniment, precum şi celor care au urmărit canonizarea prin diferite canale media. Bazilica San Pietro va rămâne deschisă până la ora 22.00, pentru a permite pelerinilor să se roage la mormintele Sfinţilor Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea.