Teresio Bosco: Padre Pio – o scurtă biografie
30.04.2014, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia anunţă apariţia cărţii „Padre Pio – o scurtă biografie”, scrisă de Teresio Bosco şi tradusă în limba română de pr. Petru Ciobanu. Cartea apare în colecţia „Vieţile sfinţilor”, formatul 14×20, are 109 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.
Padre Pio a fost şi rămâne omul speranţei. De-a lungul întregii sale existenţe, în mijlocul celor mai mari şi mai obscure dificultăţi, a continuat mereu sa privească înainte cu optimism, încredere şi iubire. Avea iniţiative măreţe şi o credinţă care provoca miracolele. Cartea „Padre Pio – o scurtă biografie”, apărută recent la Editura Sapientia, scrisă de cunoscutul autor Teresio Bosco, doreşte să prezinte cititorilor câteva dintre punctele esenţiale din viaţa acestui sfânt. Padre Pio s-a născut la 25 mai 1887 la Pietrelcina, în Arhidieceza de Benevento, fiind fiul lui Orazio Forgione şi al Mariei Giuseppa de Nunzio. La Botez a primit numele de Francesco. La 6 ianuarie 1903, la vârsta de 16 ani, a intrat în noviciatul călugărilor capucini din Morcone, unde la 22 ianuarie a îmbrăcat haina de franciscan şi a luat numele de „fratele Pius de Pietrelcina”. La sfârşitul anului de noviciat a depus voturile simple, şi la 27 ianuarie 1907 a făcut profesiunea solemnă. După ce a fost hirotonit preot la 10 august 1910 la Benevento, a stat cu familia sa din motive de sănătate. În septembrie 1916 a fost trimis la mănăstirea de la San Giovanni Rotondo, şi a rămas acolo până la moartea sa. Tot în această mănăstire a primit şi stigmatele în anul 1918 pe data de 20 septembrie.
La nivelul carităţii sociale, s-a angajat în uşurarea durerii şi a suferinţei multor familii, fondând „Casa Alinarea suferinţei”, pe data de 5 mai 1956. Padre Pio s-a dedicat asiduu rugăciunii petrecând ziua şi o mare parte din noapte în conversaţie cu Dumnezeu. Credinţa l-a făcut să accepte întotdeauna voinţa plină de mister a lui Dumnezeu. El şi-a demonstrat iubirea deplină pentru aproapele primind, timp de mai bine de 50 de ani, nenumărate persoane care au recurs la ministerul şi la confesionalul său, la sfatul şi mângâierea lui. Era aproape asediat: îl căutau în biserică, în sacristie, în mănăstire. Şi el se dăruia tuturor, reaprinzând credinţa, împărţind haruri, aducând lumină. Dar în special în săraci, în cei aflaţi în suferinţă şi în bolnavi vedea imaginea lui Cristos, şi li se dăruia în mod particular. În mod sincer gândea despre sine că este nedemn de darurile lui Dumnezeu, plin de slăbiciune şi infirmitate, şi în acelaşi timp binecuvântat cu favoruri divine. Moartea l-a găsit pregătit şi senin în ziua de 23 septembrie 1968, la vârsta de 81 de ani.
În anii care au urmat după moartea sa, faima sfinţeniei şi a miracolelor sale a crescut tot mai mult, răspândindu-se în întreaga Biserică. În scurt timp, Ordinul Capucin a întreprins paşii prevăzuţi de dreptul canonic pentru începerea cauzei de beatificare şi canonizare. În 18 decembrie 1997, în prezenta Papei Ioan Paul al II-lea, a fost promulgat decretul privind trăirea eroică a virtuţilor. Pe data de 2 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea l-a beatificat. Tot în această zi a fost stabilită şi sărbătoarea sa liturgică: 23 septembrie. Canonizarea sa a avut loc la 16 iunie 2002. Plin de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, Padre Pio şi-a trăit pe deplin vocaţia de a lucra pentru răscumpărarea omului, în conformitate cu misiunea specială care a marcat întreaga sa viaţă şi pe care a exercitat-o prin îndrumarea spirituală a credincioşilor: reconcilierea sacramentală a penitenţilor şi celebrarea Euharistiei. Culmea activităţii sale apostolice a fost celebrarea sfintei Liturghii. Credincioşii care luau parte la Liturghie erau martorii unor adevărate miracole. (prezentare semnată de Ştefan Tamaş)
