Curajul de a te opune. Contribuţia martirilor români la căderea comunismului
08.05.2014, Iaşi (Catholica) - Sesiunea din această după-amiază a Simpozionului internaţional „Rolul Bisericii Catolice din Europa de Est la căderea comunismului”, moderată de pr. Ştefan Lupu, a subliniat, prin conferinţele ce au fost prezentate, contribuţia martirilor români la căderea comunismului, accentul fiind pus pe modul în care au ştiut să răspundă agresiunii comuniştilor instauraţi la Bucureşti, după 1945, două personaje deosebit de importante pentru Biserica Catolică din România, Fericitul Monsenior Vladimir Ghika şi Episcopul Anton Durcovici, care în curând va fi beatificat. Conferinţele din această sesiune au prezentat costul credinţei noastre, cât de preţioasă este moştenirea noastră religioasă, libertatea de care ne bucurăm astăzi, graţie sacrificiului unor adevărate modele de trăire a Cuvântului lui Dumnezeu şi de slujire necondiţionată a aproapelui.
Fericitul Vladimir Ghika a fost un om cu totul dăruit aproapelui, un apostol al lui Dumnezeu care nu a dorit să îşi părăsească turma, atunci când prigoana s-a năpustit asupra credincioşilor români. Imaginea Fericitului Ghika şi a jertfei sale pe altarul martiriului au fost foarte bine reprezentate prin cele două conferinţe ţinute de pr. Fabian Măriuţ – „Fericitul Vladimir Ghika, preot, prinţ şi martir”- şi de Emanuel Cosmovici – „Atacul stalinist împotriva Bisericii Catolice din România. Răspunsul Monseniorului Ghika”. Într-o atmosferă dominată de arestări, licenţieri, persecuţii, de adevărat atac asupra Bisericii, Fericitul Ghika a rămas ferm chemării sale şi voinţei lui Dumnezeu, astfel încât prin sacrificiul său, Biserica a reuşit să îşi păstreze puritatea, să dezvăluie minciuna comunismului şi să contribuie la subminarea regimului bolşevic de la Bucureşti. Deşi comuniştii au încercat să distrugă Biserica prin eliminarea liderilor ei, Biserica fost cea care în cele din urmă a învins, chiar dacă a trebuit să treacă prin calvar, prin moarte.
Alături de Fericitul Vladimir Ghika, în această după-amiază, a fost prezentată şi viaţa Episcopului Anton Durcovici, o viaţă care de la leagăn până la poalele Calvarului a rămas mereu fidelă lui Dumnezeu şi Bisericii sale. Cele două conferinţe ţinute de pr. Alois Moraru şi de pr. Cornel Cadar: „Anton Durcovici: de la leagăn până la poalele Calvarului”, respectiv „Arestarea, ancheta şi moartea Episcopului Anton Durcovici”, utilizând documente oficiale şi fotografii, au reuşit să capteze atenţia auditoriului şi să redirecţioneze spre mărturia Episcopului Durcovici în faţa autorităţilor comuniste, mărturia de credinţă pe care a realizat-o pentru poporul pe care l-a primit spre păstorire. Jertfa Episcopului Anton în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei ne lasă nouă un testament sacru, un testament pentru noi, dar şi pentru viitorul vostru, prin care devenim martori ai Pătimirii şi Învierii lui Cristos, căci martiriul Episcopului Anton a protejat şi a dat o nouă vitalitate credinţei noastre: putem să învingem, chiar şi în momentele cele mai pline de durere. Tot ce trebuie să facem e să ne punem încrederea în puterea lui Isus Cristos şi a Crucii sale.
Simpozionul din această zi a dorit să prezinte o faţă crudă a regimului comunist, care astăzi pare să fie ignorată de societate, să tragă atenţia că libertatea noastră de care ne bucurăm astăzi se datorează sacrificiului înaintaşilor noştri. Iubirea lor necondiţionată este cea care ne oferă nouă astăzi bucuria de a ne exprima în mod liber credinţa în Dumnezeu şi în Biserica sa unică, luptătoare, dar mereu orientată spre gloria lui Dumnezeu. (Echert Michail Iulian pentru ITRC.ro)
Imagini
