O celebrare a şcolii cu Papa Francisc
12.05.2014, Vatican (Catholica) - Sâmbătă după-amiază, în Piaţa San Pietro, Sfântul Părinte s-a întâlnit cu profesorii, părinţii, educatorii, elevii şi alte persoane care lucrează în mediul şcolilor italiene. Evenimentul a fost organizat de Conferinţa Episcopală Italiană în cadrul proiectului „Biserica pentru şcoală”. La 4.15PM Sfântul Părinte a făcut turul Pieţei San Pietro şi pe Via della Conciliazione, salutându-i pe cei prezenţi. De la 5Pm a început întâlnirea propriu-zisă, cu salutul Cardinalului Angelo Bagnasco, preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene, şi al prof. Stefania Giannini, ministrul italian pentru educaţie. Diferiţi participanţi au împărtăşit mărturii, printre momente de muzică şi divertisment.
La final Papa Francisc s-a adresat celor prezenţi. „Putem vedea că aceasta este o demonstraţie ‘pentru’, nu ‘împotrivă’! Nu este o plângere ci o celebrare! O celebrare a şcolii. Suntem conştienţi că există probleme şi că lucrurile nu merg bine. Dar voi sunteţi aici, noi suntem aici pentru că iubim şcoala.” A explicat apoi că şi el, din diferite motive, a iubit şcoala: „deoarece este sinonim cu deschiderea spre realitate. A merge la şcoală deschide mintea şi inima la realitate, la bogăţia de aspecte şi dimensiuni. Este un lucru valoros. În primii ani abordăm o învăţare la 360 de grade, iar apoi treptat ne concentrăm într-o singură direcţie, iar apoi ne specializăm. Dar dacă înveţi cum să înveţi, acest fapt te ajută pe viaţă şi rămâi deschis spre realitate! Iar profesorii sunt mereu primii care trebuie să rămână deschişi realităţii, cu mintea mereu deschisă spre învăţare. Un profesor care nu este deschis învăţării nu este un bun profesor şi nu este interesant. Elevii înţeleg aceasta şi îl mustră. Ei sunt atraşi de profesorii cu gândirea deschisă şi ‘incompletă’, care caută ceva mai mult, şi transmit această atitudine studenţilor lor.”
Un al doilea motiv este acela că „şcoala este un loc al întâlnirii”, iar Papa a adăugat: „Este un lucrul fundamental la vârsta creşterii, fiind ceva complementar familiei. […] Şcoala şi familia nu sunt opuse una altei. Sunt complementare şi, de aceea, este important ca ele să colaboreze cu respect reciproc. […] Aceasta îmi aminteşte de un proverb african: Este nevoie de un sat pentru a creşte un copil.” Pontiful a declarat apoi că a iubit şcoala şi „pentru că educă la adevăr, la bine şi la frumos. Educaţia nu poate fi neutră. Este fie pozitivă, fie negativă; fie îmbogăţeşte, fie sărăceşte; fie permite unei persoane să crească, fie o reduce, o corupe chiar. Misiunea şcolii este de a dezvolta un simţ al adevărului, al bunătăţii şi frumuseţii. Şi aceasta are loc pe un drum bogat, cu multe ingrediente. De aceea există atât de multe subiecte – deoarece dezvoltarea este rezultatul diferitelor elemente care acţionează împreună şi stimulează inteligenţa, cunoaşterea, emoţiile, trupul şi aşa mai departe.”
„Dacă ceva este adevărat, este bun şi frumos; dacă este frumos, este bun şi adevărat; dacă este bun, este adevărat şi este frumos. Aceste elemente împreună ne permit să creştem şi ne ajută să iubim viaţa, chiar şi când nu ne este bine, chiar şi în mijlocul la numeroase probleme. Adevărata educaţie ne permite să iubim viaţa şi ne deschide spre plinătatea vieţii.”
