Sfinţirea memorialului dedicat Episcopului martir Anton Durcovici
13.05.2014, Iaşi (Catholica) - La subsolul Catedralei Sfânta Fecioară Maria, Regină din Iaşi a fost amenajat un memorial realizat în cinstea Episcopului Anton Durcovici. Sâmbătă, 11 mai 2014, PS Petru Gherghel a prezidat ceremonia de sfinţire a acestui spaţiu, fiind însoţit de PS Aurel Percă, pr. Iosif Dorcu, paroh şi decan de Iaşi, precum şi de numeroşi binefăcători şi credincioşi. Sfinţirea memorialului se încadrează în seria manifestărilor prilejuite de apropiata beatificare a Episcopului Anton Durcovici, care va avea loc la 17 mai 2014, pe Stadionul Municipal din Iaşi, citim în relatarea de pe Ercis.ro.
Prin această celebrare, cei prezenţi şi-au adus rugăciunea de mulţumire pentru darul primit de la Dumnezeu şi au implorat ca toţi aceia care îşi vor adăpa în acest memorial sufletele însetate de Dumnezeu şi de sfinţenie să fie ocrotiţi şi edificaţi de exemplul şi jertfa Episcopului martir Anton. Ceremonia a continuat cu citirea unei lecturi din prima Scrisoare a Sfântului Apostol Paul către Romani, în care suntem îndemnaţi să nu punem altă temelie decât aceea care există deja, adică Isus Cristos.
Pr. Iosif Dorcu, promotorul acestui memorial, a descris în continuare ceea ce simbolizează muzeul: „Poate v-aţi întrebat: De ce acest loc al memoriei, al pelerinajului, al imaginii, al luminii şi culorii? De ce era nevoie de acest iconostas dedicat Episcopului Durcovici?”, şi a enumerat trei motive: „Generaţia de azi, tentată să dea uşor iertării trecutul, nu va mai cunoaşte niciodată poate suficient de clar trecutul trist al suferinţelor din închisorile comuniste, nu va cunoaşte niciodată valoarea exactă a jertfelor părinţilor noştri. Aici avem o lecţie de istorie şi o cateheză.”
Al doilea motiv este acela că „avem nevoie de icoane, de chipul luminos al sfinţilor. Din data de 17 mai, orice imagine pe care o vedeţi aici va deveni icoană. Şi cum icoanele sunt revărsări de lumină şi har, orice trecător, fie tânăr sau bătrân, prin faţa acestor icoane, sper să aibă o tresărire, un fior, o uimire. M-aş bucura să plece altfel de cum a intrat. În al treilea rând, toţi cei de azi avem o datorie de a mulţumi acestui titan în ale jertfei pentru sămânţa de credinţă şi curaj pe care a sădit-o în pământul Moldovei. Noi suntem secerătorii recoltei ce s-a născut din jertfa sa.”
Părintele a făcut un scurt itinerariu prin muzeu, prezentând elementele importante din el: o intrare aparte, „o uşă care ne duce cu gândul la cartea de versuri ‘Cruci de gratii’ a altui Episcop care a îndurat chinurile Sighetului, Ioan Ploscaru; „un culoar semirotund, albastru închis, ornat cu zeci de fotografii ale seminaristului, preotului, canonicului, Episcopului şi arestatului Anton Durcovici, devenite acum, fiecare în parte, icoane… Patru vitrine, pe partea dreaptă, ne oferă lucruri personale, sau doar atinse de mâna eroului nostru: cărţi, documente, obiecte, scrieri, semnături, lucrări…”
„Pe stâlpi, e un decalog: decalogul sfinţilor adică cele opt fericiri, fiecare exprimând trăirea, în diferite ipostaze a Episcopului: lăcrămând, slujind, suferind, făcător de pace… etc. Continuându-ne paşii pe drumul pământiu, ne împiedicăm într-o cruce imensă de sticlă, plină cu pământ din cimitirele Sighetului. Dar acest pământ, fiind înnobilat de sânge nevinovat, primeşte lumină din abundenţă din crucea de sus, ce coboară zburând dinspre cer. Crucea din cer luminează crucea cu pământ şi de pe pământ.” Spre ieşire, „trecem pe lângă un dulap cu veşminte şi însemne arhiereşti, iar apoi ne cutremurăm în faţa imaginilor de coşmar ale arestatului văzute printre gratii”.
„Aici nu mai sunt însemne arhiereşti, ci însemnele unui condamnat: un dosar bogat, zeghe de puşcăriaş şi cătuşe. Şi acestea sunt doar firave imagini, nicidecum nu seamănă cu realitatea îndurată de Episcop.” La finalul explicaţiilor, pr. Iosif Dorcu a mulţumit tuturor binefăcătorilor care au contribuit, într-o manieră mai mare sau mai mică, la realizarea acestui memorial. Prin rugăciunea de binecuvântare, PS Petru Gherghel a procedat la sfinţirea memorialului, în cântarea, plină de înflăcărare, a celor adunaţi la ceremonie, la final mulţumind şi el părintelui decan Iosif Dorcu pentru minunata iniţiativă, precum şi tuturor binefăcătorilor acestui memorial.
Legături
Imagini
