Întâlnirea dintre Papa şi Patriarh a deschis dialogul catolico-ortodox

24.05.2014, Roma (Catholica) - „Întâlnirea care a avut loc în 1964 a deschis calea către dialogul dintre Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe”. Patriarhul ortodox grec Teofil al III-lea de Ierusalim, care se află în această funcţie începând din 2005, nu a fost, în urmă cu 50 de ani, martor la îmbrăţişarea istorică dintre Papa Paul al VI-lea şi Patriarhul Athenagoras, dar afirmă că astăzi „pot încă să gust roadele acelui gest curajos şi revoluţionar”. Cu doar câteva zile înainte ca Papa Francisc să se întâlnească cu Patriarhul Bartolomeu la Sfântul Mormânt – centrul acestei vizite – Patriarhul ortodox a discutat despre drumul dificil pe care Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă din Ierusalim l-au parcurs în căutarea unităţii în pământul Revelaţiei.

– Ce s-a schimbat cu adevărat de la acea întâlnire dintre catolici ortodocşi, desfăşurată în spiritul dialogului?

– Înainte de toate, cred că a marcat momentul în care am început să vorbim cu adevărat despre dialog. Am început să ne rugăm pentru unitate, chiar am înţeles că avem datoria să ne rugăm, după cum spunem la Sfânta Liturghie. Dar înainte de a pune unitatea creştinilor în termeni administrativi, lucru care este întotdeauna foarte riscant, cred că trebuie să ne concentrăm rugăciunile pe găsirea unei unităţi a spiritului, a minţii şi a inimii.

– Cu întâlnirea dintre Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu atât de aproape, cum aţi rezuma aceşti cincizeci de ani de ecumenism?

– Dialogul continuă şi unele dintre rezultatele pe care le-am obţinut au fost extraordinare. De-a lungul anilor am lăsat în urmă toată intoleranţa, suspiciunea şi înţelegerea greşită pe care le aveam în comun. În Ierusalim, de exemplu, ori de câte ori era o căsătorie între o persoană catolică şi una ortodoxă, clopotele sunau a înmormântare pentru a marca această ocazie. Astăzi ambele părţi sărbătoresc evenimentul.

– În câteva zile, Papa Francisc şi Patriarhul Bartolomeu se vor întâlni, nu pe Muntele Măslinilor, aşa cum au făcut-o predecesorii lor, ci în locul Învierii, Sfântul Mormânt. Ce se va întâmpla atunci?

– În primul rând, nu cred că suntem în poziţia de a prezice cum va decurge întâlnirea, ce rezultate vor fi pentru dialogul ecumenic la nivel practic, sau de a face presupuneri, aşa cum prea adesea facem. Întâlnirea dintre Papa şi Patriarh este mai presus de toate voinţa Duhului Sfânt şi astfel – în timpul imediat următor – nu poate fi înţeleasă pe deplin. Putem vedea roadele ei doar în anii care vor urma. Dar de un lucru sunt sigur: întâlnirea în acel loc care este atât de important pentru întreaga creştinătate pune rezultatele în mâinile Duhului Sfânt. El va fi cel care va lucra la aceasta şi va produce rezultate în viitor.

– Cum reuşiţi să comunicaţi această perspectivă ecumenică Bisericii dumneavoastră şi oamenilor care trăiesc în Cetatea Sfântă?

– Este dificil dar nu imposibil. Chiar aş spune că este fundamental. Dialogul este calea pe care trebuie să mergem pentru a face faţă dificultăţilor cu care se confruntă această ţară. Aceasta necesită sacrificiu, deoarece fiecare dintre noi trebuie să renunţe la ceva – şi ştim foarte bine ce înseamnă să renunţi la ceva aici în Ierusalim – dar nu văd altă cale decât aceea de a urma exemplul pe care aceşti doi mari oameni ai credinţei îl vor oferi peste câteva zile.

– Care sunt aşteptările dumneavoastră pentru întâlnirea de duminică după-amiază?

– Mai degrabă decât să vorbesc despre aşteptările mele, aş dori să spun că cea mai mare bucurie a mea este să văd că amândoi doresc această întâlnire: suntem pe calea cea bună, mergem în continuare împreună. Avem dispute încă, desigur, dar dacă mergem împreună, pe aceeaşi cale, uniţi mai presus de toate în Duhul Sfânt, vom reuşi în cele din urmă să vedem altfel trecutul şi să întâmpinăm viitorul în spirit de seninătate. Vom fi de asemenea o prezenţă fizică în Ţara Sfântă şi în întreg Orientul Mijlociu. Această ţară are nevoie de aceasta, şi în primul rând eu însumi am nevoie.