Papa Francisc: Învierea lui Cristos ne uneşte
26.05.2014, Ierusalim (Catholica) - La celebrarea ecumenică de ieri din Ierusalim, din Bazilica Sfântului Mormânt, parte a vizitei sale în Ţara Sfântă, Papa Francisc a spus creştinilor de diferite confesiuni că Isus Cristos Înviat îi uneşte pe toţi. „Fiecare dintre noi, botezat în Cristos, a înviat în mod spiritual din acest mormânt, pentru că toţi la Botez am fost realmente încorporaţi Primului Născut din întreaga creaţie, am fost înmormântaţi împreună cu El, pentru a învia cu El şi a putea umbla într-o viaţă nouă.”
Papa i-a încurajat pe cei prezenţi să „stea în tăcere în faţa acestui mormânt gol pentru a redescoperi măreţia vocaţiei creştine”, pentru că „suntem bărbaţi şi femei ai Învierii, nu ai morţii”. „Să învăţăm, din acest loc, să trăim viaţa noastră, travaliile din Bisericile noastre şi din întreaga lume în lumina dimineţii de Paşti. Fiecare rană, fiecare suferinţă, fiecare durere, au fost încărcate pe umerii proprii de Bunul Păstor, care s-a oferit pe Sine însuşi şi cu jertfa Sa ne-a deschis trecerea la viaţa veşnică. Rănile Sale deschise sunt ca breşa prin care se revarsă asupra lumii torentul milostivirii Sale.”
Afirmaţiile au fost făcute ieri, 25 mai, după întâlnirea pe care Papa a avut-o cu Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol. Vizita de trei zile a Pontifului l-a purtat prin Iordania, Palestina, iar acum Ierusalim. În discursul ţinut în faţa celor prezenţi în Bazilica Sfântului Mormânt, Pontiful a subliniat baza „de credinţă ce ne uneşte”, dată de mormântul gol al Domnului Înviat, admiţând că „diviziunile care continuă să existe între noi, discipolii lui Isus”, nu pot fi negate şi că „acest loc sacru ne face şi mai dureros conştienţi de cât de tragice sunt aceste diviziuni”. Conştienţi că „mai este o distanţă mare de parcurs înainte să ajungem la deplina comuniune”, Papa a afirmat că „neînţelegerile nu trebuie să ne sperie sau să ne paralizeze progresul”.
„De fiecare dată când cerem iertare unii de la alţii pentru păcatele comise faţă de alţi creştini şi de fiecare dată când avem curajul de a acorda şi de a primi această iertare, noi experimentăm învierea! De fiecare dată când, fiind depăşite vechi prejudecăţi, avem curajul de a promova noi raporturi fraterne, noi mărturisim că Cristos a înviat cu adevărat! De fiecare dată când gândim viitorul Bisericii pornind de la vocaţia sa la unitate, străluceşte lumina dimineţii de Paşti!” După care a reiterat: „În această privinţă, doresc să reînnoiesc auspiciul exprimat deja de predecesorii mei, de a menţine un dialog cu toţi fraţii în Cristos pentru a găsi o formă de exercitare a slujirii proprii a Episcopului de Roma care, în conformitate cu misiunea sa, să se deschidă la o situaţie nouă şi să poată fi, în contextul actual, o slujire de iubire şi de comuniune recunoscută de toţi”.
„Sanctitate, Frate iubit, preaiubiţi fraţi cu toţii, să punem deoparte ezitările pe care le-am moştenit din trecut şi să deschidem inima noastră la acţiunea Duhului Sfânt, Duhul Iubirii, pentru a merge împreună vioi spre ziua binecuvântată a regăsitei noastre comuniuni depline. În acest drum ne simţim susţinuţi de rugăciunea pe care Isus însuşi […] a înălţat-o către Tatăl pentru discipolii săi şi pe care nu încetăm să ne-o însuşim cu umilinţă: ‘Să fie una… ca lumea să creadă’. Şi atunci când neunirea ne face pesimişti, mai puţin curajoşi, descurajaţi, să mergem cu toţii sub mantia Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci când în sufletul creştin sunt turbulenţe spirituale, numai sub mantia Sfintei Născătoare de Dumnezeu vom găsi pace. Fie ca Ea să ne ajute în acest drum.”
