Papa Francisc: Biserica ce nu surprinde este slabă, bolnavă, muribundă
08.06.2014, Vatican (Catholica) - În urma coincidenţei datei Paştelui în acest an, şi sărbătoarea Rusaliilor a fost sărbătorită în comun de creştinii din Apus şi din Răsărit. La tradiţionala întâlnire de la miezul zilei, cu cei veniţi în Piaţa San Pietro pentru rugăciunea Regina Coeli, Sfântul Părinte a vorbit despre coborârea Duhului Sfânt şi despre consecinţele asupra Bisericii care atunci îşi începea drumul. Redăm alocuţiunea Pontifului după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Sărbătoarea Rusaliilor comemorează revărsarea Duhului Sfânt asupra Apostolilor adunaţi în cenacol. Ca şi Paştele, este un eveniment care a avut loc în timpul sărbătorii ebraice preexistente şi care aduce o împlinire surprinzătoare. Cartea Faptele Apostolilor descrie semnele şi roadele acelei revărsări extraordinare: vântul puternic şi limbile de foc; frica dispare şi lasă loc curajului; limbile se dezleagă şi toţi înţeleg vestea. Acolo unde ajunge Duhul lui Dumnezeu, totul renaşte şi se transfigurează. Evenimentul de la Rusalii marchează naşterea Bisericii şi manifestarea sa publică; şi ne uimesc două trăsături: este o Biserică ce surprinde şi tulbură.
Un element fundamental al Rusaliilor este surpriza. Dumnezeul nostru este Dumnezeul surprizelor, ştim aceasta. Nimeni nu mai aştepta nimic de la discipoli: după moartea lui Isus erau un mic grup nesemnificativ, nişte înfrânţi orfani de Învăţătorul lor. În schimb are loc un eveniment neaşteptat care trezeşte uimire: oamenii sunt tulburaţi pentru că fiecare îi auzea pe discipoli vorbind în propria limbă, povestind marile opere ale lui Dumnezeu (cf. Fap 2,6-7.11). Biserica ce se naşte la Rusalii este o comunitate care trezeşte uimire deoarece, cu forţa care îi vine de la Dumnezeu, vesteşte un mesaj nou – învierea lui Cristos – cu un limbaj nou – cel universal al iubirii. O veste nouă: Cristos este viu, a înviat; un limbaj nou: limbajul iubirii. Discipolii sunt îmbrăcaţi cu putere de sus şi vorbesc cu curaj – cu puţine minute înainte erau cu toţii laşi, dar acum vorbesc cu curaj şi francheţe, cu libertatea Duhului Sfânt.
Aşa este chemată să fie Biserica mereu: capabilă să surprindă vestind tuturor că Isus Cristos a învins moartea, că braţele lui Dumnezeu sunt mereu deschise, că răbdarea Sa este mereu acolo şi ne aşteaptă pentru a ne vindeca, pentru a ne ierta. Tocmai pentru această misiune Isus înviat l-a dăruit Bisericii pe Duhul Său. Atenţie: dacă Biserica este vie, trebuie mereu să surprindă. Este propriu Bisericii vii să surprindă. O Biserică ce nu are capacitatea de a surprinde este o Biserică slabă, bolnavă, muribundă şi trebuie să fie internată în secţia de reanimare, cât mai repede!
Unii, la Ierusalim, ar fi preferat ca discipolii lui Isus, blocaţi de frică, să rămână închişi în casă pentru a nu crea tulburare. Şi astăzi mulţi vor aceasta de la creştini. În schimb Domnul înviat îi trimite în lume: „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi” (In 20,21). Biserica de la Rusalii este o Biserică ce nu se resemnează să fie inofensivă, prea „distilată”. Nu, nu se resemnează cu aceasta! Nu vrea să fie un element decorativ. Este o Biserică ce nu ezită să iasă afară, să întâlnească oamenii, pentru a vesti mesajul care i-a fost încredinţat, chiar dacă acel mesaj deranjează sau nelinişteşte conştiinţele, chiar dacă acel mesaj aduce, probabil, probleme şi chiar, uneori, ne duce la martiriu. Ea se naşte una şi universală, cu o identitate precisă, dar deschisă, o Biserică ce îmbrăţişează lumea dar nu o capturează; o lasă liberă, dar o îmbrăţişează asemenea colonatului din această piaţă: două braţe care se deschid ca să primească, dar nu se închid pentru a reţine. Noi creştinii suntem liberi şi Biserica ne vrea liberi!
Ne adresăm Fecioarei Maria, care în acea dimineaţă de Rusalii era în cenacol şi Mama era cu fiii. În ea puterea Duhului Sfânt a făcut într-adevăr „lucruri mari” (Lc 1,49). Ea însăşi a spus aceasta. Ea, Mama Răscumpărătorului şi Mama Bisericii, să ne obţină cu mijlocirea ei o reînnoită revărsare a Duhului lui Dumnezeu asupra Bisericii şi asupra lumii.
După Regina Coeli, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi, romani şi pelerini: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile şi pe fiecare credincios. Îndeosebi salut studenţii din Dieceza de Valencia, Spania, pelerinajul promovat de Congregaţia Preasfântului Răstignit din Vittoria, copiii de la Prima Împărtăşanie din Borgo a Buggiano, Pistoia, grupul Apostolii Milostivirii din Bitonto, tinerii din Latina Scalo şi participanţii la adunarea automobilelor „Ferrari”.
Aşa cum ştiţi, în această seară în Vatican preşedinţii Israelului şi Palestinei se vor uni cu mine şi cu Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, fratele meu Bartolomeu, pentru a invoca de la Dumnezeu darul păcii în Ţara Sfântă, în Orientul Mijlociu şi în lumea întreagă. Doresc să le mulţumesc tuturor celor care, personal sau în comunitate, s-au rugat şi se roagă pentru această întâlnire şi se vor uni spiritual cu implorarea noastră. Mulţumiri! Multe mulţumiri!
Tuturor doresc o duminică frumoasă! Rugaţi-vă pentru mine! Poftă bună şi la revedere!
