Duhul Sfânt este amintirea vie a Bisericii
09.06.2014, Vatican (Catholica) - În Solemnitatea Rusaliilor, duminică 8 iunie 2014, Papa Francisc a prezidat Sfânta Liturghie în Bazilica San Pietro, concelebrată cu Cardinalii, Arhiepiscopii şi Episcopii prezenţi în Roma. „Vorbind apostolilor la Ultima Cină, Isus le-a spus că, după plecarea Sa din această lume, le va trimite lor darul Tatălui, adică pe Duhul Sfânt. Această promisiune se realizează cu putere în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt coboară asupra discipolilor adunaţi în cenacol”, a spus Papa în predica sa. „Această revărsare, deşi extraordinară, nu a rămas unică şi limitată la acel moment, ci este un eveniment care s-a reînnoit şi încă se reînnoieşte.” Pontiful a arătat că „Cristos glorificat la dreapta Tatălui continuă să realizeze promisiunea Sa, trimiţând asupra Bisericii pe Duhul dătător de viaţă”, şi a vorbit despre trei trăsături ale Duhului Sfânt, „care ne învaţă şi ne aminteşte şi ne face să vorbim.”
„Duhul Sfânt ne învaţă: este învăţătorul interior. Ne conduce pe drumul corect, prin situaţiile vieţii. El ne învaţă drumul, calea… Mai mult decât un învăţător de doctrină, Duhul Sfânt este un învăţător de viaţă. Şi din viaţă face parte desigur şi ştiinţa, cunoaşterea, dar în orizontul mai amplu şi armonios al existenţei creştine. Duhul Sfânt ne aminteşte, ne aminteşte tot ceea ce a spus Isus. Este amintirea vie a Bisericii. Şi în timp ce ne face să ne amintim, ne face să înţelegem cuvintele Domnului… să intrăm tot mai deplin în sensul cuvintelor sale. Noi toţi avem această experienţă: un moment, în orice situaţie, există o idee şi apoi o alta se leagă cu un text din Scriptură.”
„Acest lucru cere de la noi un răspuns: cu cât răspunsul nostru este mai generos, cu atât cuvintele lui Isus devin mai mult în noi viaţă, devin atitudini, alegeri, gesturi, mărturie. În substanţă, Duhul ne aminteşte porunca iubirii şi ne cheamă să o trăim. Un creştin fără amintire nu este un adevărat creştin: este un creştin la jumătatea drumului, este prizonier al momentului, care nu ştie să preţuiască istoria sa, nu ştie să o citească şi să o trăiască drept istorie de mântuire. În schimb, cu ajutorul Duhului Sfânt, putem să interpretăm inspiraţiile interioare şi evenimentele vieţii în lumina cuvintelor lui Isus. Şi astfel creşte în noi înţelepciunea amintirii, înţelepciunea inimii, care este un dar al Duhului.”
Sfântul Părinte a explicat în fine a treia trăsătură a Duhului Sfânt, aceea de a ne face să vorbim: „Ne face să vorbim cu Dumnezeu în rugăciune. Rugăciunea este un dar pe care-l primim gratuit; este dialog cu El în Duhul Sfânt, care se roagă în noi şi ne permite să ne adresăm lui Dumnezeu numindu-l Tată… Ne face să vorbim în actul de credinţă. Nimeni dintre noi nu poate spune: ‘Isus este Domnul’ – am auzit aceasta astăzi – fără Duhul Sfânt. Şi Duhul ne face să vorbim cu oamenii în dialogul fratern. Ne ajută să vorbim cu ceilalţi recunoscând în ei nişte fraţi; să vorbim cu prietenie, cu duioşie, cu blândeţe, înţelegând neliniştile şi speranţele, tristeţile şi bucuriile celorlalţi.”
„În ziua de Rusalii, când discipolii ‘au fost umpluţi de Duh Sfânt’, a fost botezul Bisericii, care s-a născut ‘pentru a ieşi’, ‘pentru a porni’ ca să anunţe tuturor vestea bună. Mama Biserică, ce porneşte pentru a sluji, ne aminteşte de cealaltă Mamă, Mama noastră care a pornit cu promptitudine pentru a sluji. Mama Biserică şi Mama Maria: amândouă fecioare, amândouă mame, amândouă femei. Isus a fost clar cu apostolii: nu trebuiau să se îndepărteze de Ierusalim înainte de a fi primit de sus puterea Duhului Sfânt. Fără El nu există misiune, nu există evanghelizare. Pentru aceasta, cu toată Biserica, împreună cu Mama noastră Biserica Catolică, să invocăm: Vino, Duhule Sfânt!”
