Papa a încheiat mini-seria dedicată darurilor Duhului Sfânt
11.06.2014, Vatican (Catholica) - „Darul temerii de Dumnezeu, despre care vorbim astăzi”, a spus Papa la audienţa generală de miercuri, „încheie seria celor şapte daruri ale Duhului Sfânt. Nu înseamnă să ne fie frică de Dumnezeu: ştim bine că Dumnezeu este Tată şi că ne iubeşte şi vrea mântuirea noastră şi mereu iartă, mereu; de aceea nu există motiv de să ne fie frică de El! În schimb, teama de Dumnezeu este darul Duhului care ne aminteşte cât de mici suntem în faţa lui Dumnezeu şi a iubirii Sale, şi că binele nostru constă în a ne abandona cu umilinţă, cu respect şi încredere în mâinile Lui.”
Pontiful a explicat că atunci când Duhul Sfânt sălăşluieşte în noi „ne revarsă mângâiere şi pace”. „Teama de Dumnezeu ajunge să asume în noi forma docilităţii, a recunoştinţei şi a laudei, umplând inima noastră de speranţă. De fapt, de atâtea ori nu reuşim să percepem planul lui Dumnezeu şi ne dăm seama că nu suntem capabili să ne asigurăm noi înşine fericirea şi viaţa veşnică. Însă tocmai în experienţa limitelor noastre şi a sărăciei noastre Duhul ne întăreşte şi ne face să percepem că singurul lucru important este să ne lăsăm conduşi de Isus în braţele Tatălui Său.”
Sfântul Părinte a explicat că avem nevoie de acest dar deoarece „ne face să conştientizăm că totul vine din har şi că adevărata noastră forţă se află numai în urmarea Domnului Isus şi în a lăsa ca Tatăl să poată revărsa asupra noastră bunătatea Sa şi milostivirea Sa. […] Teama de Dumnezeu nu face din noi nişte creştini timizi, resemnaţi, ci generează în noi curaj şi forţă! Este un dar care face din noi creştini convinşi, entuziaşti, care nu rămân supuşi Domnului din frică, ci pentru că sunt emoţionaţi şi cuceriţi de iubirea Sa! A fi cuceriţi de iubirea lui Dumnezeu! Şi acesta este un lucru frumos. A ne lăsa cuceriţi de această iubire de tată, care ne iubeşte mult, ne iubeşte cu toată inima sa.”
La final a avertizat că „darul temerii de Dumnezeu este şi o ‘alarmă’ în faţa persistenţei în păcat. Când o persoană trăieşte în rău, când blestemă împotriva lui Dumnezeu, când îi exploatează pe ceilalţi, când îi tiranizează, când trăieşte numai pentru bani, pentru vanitate sau putere sau orgoliu, atunci sfânta teamă de Dumnezeu ne pune în alertă: atenţie! […] Atenţie să nu ne punem speranţa în bani, în orgoliu, în putere, în vanitate, pentru că toate acestea nu ne pot promite nimic bun!” A încheiat cu cuvintele Psalmului 34 şi invitând „să îi cerem Domnului harul de a uni glasul nostru cu cel al săracilor pentru a primi darul temerii de Dumnezeu şi a ne putea recunoaşte, împreună cu ei, îmbrăcaţi de milostivirea şi de iubirea lui Dumnezeu, care este Tatăl nostru, tăticul nostru. Aşa să fie.”
