Papa Francisc: Isus cere de la noi curajul împăcării
12.06.2014, Vatican (Catholica) - Isus ne învaţă trei criterii cu ajutorul cărora putem depăşi conflictele dintre noi: realismul, coerenţa şi spiritul de filiaţie, a spus Papa Francisc la predica la Sfânta Liturghie celebrată joi, 12 iunie 2014, dimineaţă în capela Casei Sf. Marta din Vatican. Pornind de la Evanghelia zilei din ritul roman sau latin, în care Isus vorbeşte despre iubirea fraternă (Matei 5,21-26), Papa Francisc a remarcat că Isus ne spune să-l iubim pe aproapele. Învăţătura Lui nu se aseamănă cu învăţătura fariseilor, care nu erau coerenţi şi „făceau nenumărate nuanţe de idei, pentru că erau ideologi”, iar în atitudinea lor se oglindea nu atât iubirea cât mai degrabă „indiferenţa faţă de aproapele”. Isus, în schimb, ne oferă trei criterii pentru a pune în practică iubirea faţă de aproapele: realismul, coerenţa şi spiritul de filiaţie, citim pe situl Radio Vatican.
„Mai întâi, un criteriu de realism, de realism sănătos. Dacă tu ai ceva împotriva cuiva şi nu poţi să rezolvi, caută o soluţie, dar cel puţin puneţi-vă de acord. ‘Împacă-te cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe cale’ (v. 25). Nu va fi idealul, dar acordul este un lucru bun, e semn de realism”. Efortul de a face un acord este important, a reluat Pontiful, chiar dacă există unii care îl consideră „prea vulgar”. Pentru a salva multe lucruri, „trebuie să faci un acord: unul face un pas, celălalt face şi el un pas, şi cel puţin există pacea, o pace foarte şubredă, dar este pacea unui acord”. Isus vorbeşte şi de”capacitatea de a face acorduri între noi şi de a întrece dreptatea cărturarilor şi a fariseilor”. În mijlocul atâtor situaţii umane şi „în timp ce suntem pe cale, să facem un acord”, iar în acest fel „oprim duşmănia, lupta dintre noi”.
Un al doilea criteriu pe care ni-l dă Isus este adevărul. Papa Francisc a avertizat că „a vorbi de rău pe celălalt înseamnă a-l ucide, pentru că la rădăcină se află aceeaşi ură”. „Îl ucizi într-o altă formă: prin bârfe, prin calomnie, prin defăimare”. „Cine spune îi spune fratelui său ‘prostule!’, îl ucide, de fapt, pe fratele său, pentru că are o rădăcină de ură”. „Astăzi ne gândim că a nu-l ucide pe fratele tău înseamnă a nu-i lua viaţa, dar nu este aşa. A nu-l ucide înseamnă, astăzi, a nu-l insulta. Vorba sau fapta care lezează demnitatea cuiva se naşte din aceeaşi rădăcină cu a crimei: ura. Dacă tu nu ai ură, şi nu-l vei ucide pe duşmanul tău, pe fratele tău, atunci nici nu-l insulta. Dar a căuta jigniri este o obişnuinţă foarte răspândită între noi. Este lume care pentru a-şi exprima ura faţă de cineva are o capacitate impresionantă de a înflori cu aceste înflorituri ale insultei. Acest lucru face rău. A ridica tonul, insulta… Trebuie să fim realişti. Criteriul realismului, criteriul coerenţei. Să nu ucizi, să nu jigneşti!”
Al treilea criteriu pe care Papa l-a subliniat este un criteriu de filiaţie. „Dacă tu nu trebuie să-l ucizi pe fratele tău, aceasta trebuie să o faci pentru că este un frate, adică şi unul şi celălalt avem acelaşi Tată. Eu nu pot să merg la Tatăl dacă nu sunt împăcat cu fratele meu”. „Să nu vorbeşti cu Tatăl dacă nu eşti în pace cu fratele tău, cel puţin printr-un acord. Să nu vorbeşti cu Tatăl fără a fi în pace cu fratele. Trei criterii: un criteriu de realism, un criteriu de coerenţă, adică să nu ucizi dar nici să jigneşti, pentru că cine jigneşte ucide, şi un criteriu de filiaţie. Nu pot să vorbesc cu Tatăl dacă nu pot să vorbesc cu fratele meu. Aceasta înseamnă a întrece dreptatea cărturarilor şi a fariseilor (Matei 5,20). Un asemenea program de viaţă nu este uşor de îndeplinit, dar este calea pe care Isus o arată dacă vrem să mergem înainte. Să-i cerem harul de a merge înainte în pace între noi, chiar şi prin acorduri, dar întotdeauna în coerenţă şi spirit de filiaţie”.
