Numele: creştin; prenumele: aparţin Bisericii
26.06.2014, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, în Piaţa San Pietro, Sfântul Părinte a continuat seria de cateheze despre Biserică, serie începută miercurea trecută. A accentuat acum importanţa apartenenţei creştinului la Poporul lui Dumnezeu, reiterând că nu suntem creştini izolaţi. „Apartenenţa este identitatea noastră. Suntem creştini deoarece aparţinem Bisericii. Este ca un prenume: dacă numele este ‘sunt creştin’, prenumele este ‘aparţin Bisericii’.”
„Nimeni nu devine creştin de la sine”, a subliniat Pontiful. „Nu se fac creştini în laborator. Creştinul este parte dintr-un popor care vine de departe. Creştinul aparţine unui popor care se numeşte Biserică şi această Biserică îl face creştin, în ziua Botezului, şi apoi în parcursul catehezei, şi aşa mai departe. Însă nimeni, nimeni nu devine creştin de la sine. Dacă noi credem, dacă ştim să ne rugăm, dacă îl cunoaştem pe Domnul şi putem să ascultăm Cuvântul Său, dacă îl simţim aproape şi îl recunoaştem în fraţi, este pentru că alţii, înaintea noastră, au trăit credinţa şi apoi ne-au transmis-o.”
„Credinţa am primit-o de la părinţii noştri, de la strămoşii noştri şi ei ne-au învăţat-o. Dacă ne gândim bine, cine ştie câte feţe dragi ne trec prin faţa ochilor, în acest moment: poate să fie faţa părinţilor noştri care au cerut pentru noi Botezul; aceea a bunicilor noştri sau a vreunei rude care ne-au învăţat să facem semnul crucii şi să recităm primele rugăciuni.” A amintit figura surorii importantă pentru el în învăţarea catehismului. „Îmi amintesc mereu de ea şi aduc mulţumire lui Dumnezeu pentru această soră. Sau faţa parohului, sau a unui alt preot, a unei surori, a unui catehet, care ne-a transmis conţinutul credinţei şi ne-a făcut să creştem ca nişte creştini… Iată, aceasta este Biserica: o mare familie, în care suntem primiţi şi învăţăm să trăim ca nişte credincioşi şi ca discipoli ai Domnului Isus.”
A amintit apoi de predecesorul său: „De câte ori nu a descris Papa Benedict al XVI-lea Biserica drept un ‘noi’ eclezial!”, criticând în continuare atitudinea de a crede în Dumnezeu, respingând Biserica. „Nu merge. Există unii care consideră că pot să aibă un raport personal, direct, nemijlocit cu Isus Cristos în afara comuniunii şi a medierii Bisericii. Sunt ispite periculoase şi dăunătoare. Sunt, cum spunea marele Papa Paul al VI-lea, dihotomii absurde.” La final a invocat-o pe Fecioara Maria pentru „harul de a nu cădea niciodată în ispita de a crede că putem să ne lipsim de ceilalţi, că putem să ne lipsim de Biserică, că putem să ne mântuim singuri, că suntem creştini de laborator. Dimpotrivă, nu poate fi iubit Dumnezeu fără a-i iubi pe fraţi, nu poate fi iubit Dumnezeu în afara Bisericii; nu putem fi în comuniune cu Dumnezeu fără a fi în comuniune în Biserică şi nu putem fi buni creştini decât împreună cu toţi cei care caută să îl urmeze pe Domnul Isus, ca un unic popor, un unic trup şi aceasta este Biserica.”
