Papa Francisc: Poporul îl urma pe Isus pentru că este Bunul Păstor
26.06.2014, Vatican (Catholica) - Poporul îl urma pe Isus nu pentru că făcea afaceri sau războaie, ci pentru că în El îl vedea pe Bunul Păstor, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi, 26 iunie 2014, dimineaţă, în Casa Sf. Marta. Pontiful a atras atenţia asupra pericolului de a reduce credinţa în Dumnezeul cel viu la o simplă conduită morală, de a urmări prin mijloace religioase forme de eliberare politică sau de a căuta acorduri cu cei de la putere. Papa a pornit de la o întrebare: de ce atâta lume îl urma pe Isus? El era urmat de mulţime pentru că aceasta, se citeşte în Evanghelie, „era uimită de învăţătura Lui”, iar cuvintele Lui „trezeau stupoare în inimi, uimirea de a găsi ceva bun şi mare”. Ceilalţi „vorbeau, dar vorbele lor nu ajungeau la popor”, citim pe situl Radio Vatican.
Papa a enumerat mai multe grupuri de persoane care vorbeau în vremea lui Isus. Primul dintre acestea era grupul fariseilor, care transformau cultul adus lui Dumnezeu într-o coloană interminabilă de porunci. Era „o reducere a credinţei în Dumnezeul cel viu în cazuistică”: „De exemplu, trebuie să ţii porunca a patra şi pentru aceasta trebuie să dai de mâncare tatălui tău, care este bătrân, mamei tale, care este bătrână! ‘Da, însă, ştiţi, nu pot, pentru că am dat toţi banii mei la templu’. Dacă nu o faci, părinţii tăi vor muri de foame. În acest fel se ajungea la contradicţiile unei cazuistici extrem de dure. Poporul îi respecta, dar nu îi asculta (pe farisei), pleca mai departe”.
Un alt grup era cel al saduceilor. „Aceştia nu aveau credinţă, şi-au pierdut credinţa. Îşi făceau meseria lor religioasă prin acorduri cu cei de la putere: cu puterea politică, puterea economică. Erau oameni de putere”. Un al treilea grup era cel al „revoluţionarilor”, al zeloţilor care „doreau să facă o revoluţie ca să elibereze poporul lui Israel de sub ocupaţia romană. Dar poporul avea bun simţ şi capacitatea de a deosebi roadele coapte de cele crude, drept care nu-i urma”. Al patrulea grup era format din oameni buni, se numeau esenieni, călugări care îşi consacraseră viaţa lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei trăiau departe de popor iar poporul nu putea să-i urmeze. Acestea „erau vocile care ajungeau la popor. Nici una dintre acestea nu avea puterea de a încălzi inima poporului”.
„Dar vocea lui Isus, da! Mulţimile erau uimite: îl ascultau pe Isus şi inima era caldă; mesajul lui Isus ajungea la inimă!” Isus, a spus mai departe Papa Francisc, „nu se ruşina să vorbească cu cei păcătoşi, mergea să-i caute”. Era „o bucurie pentru El să meargă în mijlocul poporului Său”. Şi aceasta pentru că Isus este „Păstorul cel Bun”: oile ascultă glasul lui şi îl urmează. „Pentru aceasta poporul îl urma pe Isus, pentru că era Bunul Păstor. Nu era nici fariseu ataşat de cazuistica moralistă, nici saduceu care făcea afaceri politice cu cei de la putere, nici războinic care urmărea eliberarea politică a poporului său, nici contemplativ într-o mănăstire. Era păstor, un păstor care vorbea pe limba poporului Său, se făcea înţeles, spunea adevărul, vorbea despre realităţile lui Dumnezeu. Nu negocia niciodată cele ce sunt ale lui Dumnezeu, dar le spunea în aşa fel încât poporul iubea cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Iată de ce îl urma pe Isus”.
„Isus nu se înstrăinase niciodată de popor şi nici de Tatăl Său”. Isus avea „o legătură foarte strânsă cu Tatăl – era una cu Tatăl – şi avea o legătură foarte strânsă cu poporul. El avea această autoritate şi de aceea poporul îl urma”. Contemplându-l pe Isus, Bunul Păstor, a fost îndemnul final al Papei, să ne întrebăm: „Pe cine-mi place să-l urmez? Pe cei care-mi vorbesc de lucruri abstracte sau de cazuistică morală? Pe cei care spun că fac parte din poporul lui Dumnezeu, dar nu au credinţă şi negociază toate cu puterea politică şi economică? Pe cei care caută întotdeauna lucruri ciudate, distrugătoare, războaie aşa numite de ‘eliberare’, care în cele din urmă nu sunt căile Domnului? Sau pe un contemplativ îndepărtat? Pe cine-mi place să-l urmez?” Aceste întrebări, a spus Papa Francisc, să ne ajute să ajungem la rugăciune şi să-i cerem lui Dumnezeu, Tatăl nostru, să ne facă să ajungem aproape de Isus, pentru a-l urma pe Isus, pentru a fi uimiţi de ceea ce spune Isus”.
