Papa a dat un interviu pentru cotidianul „Il Messaggero”
04.07.2014, Vatican (Catholica) - Cotidianul din Roma „Il Messaggero” a publicat luni, 30 iunie 2014, un interviu cu Papa Francisc; în răspunsurile sale, Sfântul Părinte s-a oprit între altele asupra provocărilor pe care le ridică actuala schimbare „de epocă” şi „de cultură”, care are consecinţe asupra vieţii politice, financiare şi sociale. Provocări la care instituţiile Bisericii trebuie să răspundă protejând binele comun, viaţa umană şi demnitatea acesteia.
„A tutela mereu binele comun. Vocaţia pentru orice politician este aceasta. Un concept amplu care include, de exemplu, păzirea vieţii umane, demnitatea sa. Papa Paul al VI-lea obişnuia să spună că misiunea politică rămâne una dintre cele mai înalte forme de caritate. Astăzi problema politicii – nu vorbesc numai despre Italia ci despre toate ţările, problema este mondială – este că s-a subevaluat, ruinată de corupţie, de fenomenul mitei.” Sfântul Părinte a declarat că a ajuns la concluzia că „atâtea rele cresc mai ales în timpul schimburilor epocale. Trăim nu atât o epocă de schimbări, ci o schimbare de epocă. Deci este vorba despre o schimbare de cultură; tocmai în această fază apar lucruri de acest gen. Schimbarea de epocă alimentează decadenţa morală, nu numai în politică, ci şi în viaţa financiară sau socială.”
În acest context, sărăcia care îl înspăimântă pe Papa nu este doar cea materială, ci şi cea morală. „Pe un înfometat pot să îl ajut pentru ca să nu îi mai fie foame, dar dacă a pierdut locul de muncă şi nu mai găseşte de lucru, are de-a face cu o altă sărăcie. Nu mai are demnitate. Eventual poate să meargă la Caritas şi să ducă acasă un pachet de alimente, dar experimentează o sărăcie foarte gravă care ruinează inima… Demnitatea lor este progresiv sărăcită, trăiesc într-o stare de culcare la pământ.” Şi în faţa exploatării copiilor, care îi provoacă Pontifului o „durere enormă”, se impune „o bună politică socială”, care să ajute familiile „să iasă din situaţii apăsătoare. Fenomenul indică o deficienţă de slujire socială în societate.”
De asemenea, Biserica trebuie să continue să lucreze în acest domeniu: „trebuie ajutate familiile aflate în dificultate, o muncă în urcare care impune efortul comun… Biserica trebuie să iasă pe străzi, să îi caute pe oameni, să meargă în case, să viziteze familiile, să meargă în periferii. Nu să fie o Biserică ce primeşte numai, ci una care oferă.” Comentând ratele scăzute ale natalităţii din Europa, Papa a spus: „Italia are un nivel foarte scăzut de natalitate, Spania la fel. Franţa merge puţin mai bine, dar este scăzută şi ea. Este ca şi cum Europa ar fi obosit să fie mamă, preferând să fie bunică. Mult depinde de criza economică şi nu numai de o derivă culturală impregnată de egoism şi de hedonism. Alaltăieri citeam o statistică despre criteriile de cumpărături ale populaţiei la nivel mondial. După alimente, îmbrăcăminte şi medicamente, trei substantive necesare, urmează cosmetica şi cheltuielile pentru animale domestice.
Potrivit Papei Francisc, „Sărăcia este în centrul Evangheliei. Nu se poate înţelege Evanghelia fără a înţelege sărăcia reală, ţinând cont că există şi o sărăcie foarte frumoasă a spiritului: a fi sărac în faţa lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu te umple. Evanghelia se adresează fără deosebire săracilor şi bogaţilor. Şi vorbeşte atât despre sărăcie cât şi despre bogăţie. Nu-i condamnă deloc pe bogaţi, eventual bogăţiile atunci când devin obiecte idolatrizate.” Întrebat „Unde merge Biserica lui Bergoglio?”, a răspuns: „Slavă Domnului, nu am nicio Biserică, îl urmez pe Cristos. Nu am întemeiat nimic… Deciziile mele sunt rodul reuniunilor pre-Conclav. Niciun lucru nu l-am făcut singur.”
