Papa Francisc: Evanghelia te face să îl cunoşti pe Isus
27.07.2014, Vatican (Catholica) - La întâlnirea de la miezul zilei pentru tradiţionala rugăciune „Îngerul Domnului”, Pontiful a vorbit din nou pornind de la lectura evanghelică a zilei, care astăzi în ritul latin a fost despre mărgăritarul de mare preţ. Papa Francisc a făcut apel la final pentru încetarea războiului, menţionând trei zone fierbinţi de pe glob. Iată alocuţiunea papală în traducerea apărută pe situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Scurtele asemănări propuse de liturgia de astăzi sunt concluzia capitolului din Evanghelia lui Matei dedicat parabolelor împărăţiei lui Dumnezeu (13,44-52). Între acestea sunt două mici capodopere: parabolele comorii ascunse în ogor şi a mărgăritarului de mare valoare. Ele ne spun că descoperirea împărăţiei lui Dumnezeu poate să aibă loc pe neaşteptate ca pentru agricultorul care, arând, găseşte comoara nesperată; sau după lungă căutare, ca pentru negustorul de mărgăritare, care, în sfârşit, găseşte mărgăritarul foarte preţios visat de mult timp. Dar şi într-un caz şi în celălalt rămâne realitatea primară că acea comoară şi mărgăritarul valorează mai mult decât toate celelalte bunuri şi de aceea agricultorul şi mărgăritarul, când le găsesc, renunţă la tot restul pentru a le putea dobândi. Nu au nevoie să facă raţionamente sau să se gândească, să reflecteze: îşi dau seama imediat de valoarea incomparabilă a ceea ce au găsit şi sunt dispuşi să piardă totul numai să îl aibă.
Aşa este pentru împărăţia lui Dumnezeu: cine o găseşte nu are îndoieli, simte că este ceea ce căuta, ceea ce aştepta şi ceea ce răspunde aspiraţiilor sale cele mai autentice. Şi este într-adevăr aşa: cine îl cunoaşte pe Isus, cine îl întâlneşte personal, rămâne fascinat, atras de atâta bunătate, atâta adevăr, atâta frumuseţe, şi totul într-o mare umilinţă şi simplitate. A-l căuta pe Isus, a-l întâlni pe Isus: aceasta este marea comoară!
Câte persoane, câţi sfinţi şi sfinte, citind cu inimă deschisă Evanghelia, au fost aşa de copleşiţi de Isus încât s-au convertit la El. Să ne gândim la Sfântul Francisc din Assisi: el era deja un creştin, dar un creştin „sentimental”. Când a citit Evanghelia, într-un moment decisiv al tinereţii sale, l-a întâlnit pe Isus şi a descoperit împărăţia lui Dumnezeu şi atunci toate visele sale de glorie pământească s-au risipit. Evanghelia te face să îl cunoşti pe Isus adevărat, te face să îl cunoşti pe Isus viu; îţi vorbeşte la inimă şi îţi schimbă viaţa. Şi atunci, da, laşi toate. Poţi să schimbi efectiv tipul de viaţă sau să continui să faci ceea ce făceai înainte, că tu eşti un altul, eşti renăscut: ai găsit ceea ce dă sens, ceea ce dă gust, ceea ce dă lumină la toate, chiar şi trudelor, chiar şi suferinţelor şi chiar şi morţii.
A citi Evanghelia. A citi Evanghelia. Am vorbit despre aceasta, vă amintiţi? În fiecare zi, a citi un text din Evanghelie; şi chiar a purta o mică Evanghelie cu noi, în buzunar, în geantă, oricum, la îndemână. Şi acolo, citind un text, îl vom găsi pe Isus. Totul capătă sens atunci când acolo, în Evanghelie, găseşti această comoară, pe care Isus o numeşte „împărăţia lui Dumnezeu”, adică Dumnezeu care domneşte în viaţa ta, în viaţa noastră; Dumnezeu care este iubire, pace şi bucurie în fiecare om şi în toţi oamenii. Aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea, este lucrul pentru care Isus s-a dăruit pe Sine însuşi până la moartea pe cruce, pentru a ne elibera de puterea întunericului şi a ne transfera în împărăţia vieţii, a frumuseţii, a bunătăţii, a bucuriei. A citi Evanghelia înseamnă a-l găsi pe Isus şi a avea această bucurie creştină, care este un dar al Duhului Sfânt.
Iubiţi fraţi şi surori, bucuria de a fi găsit comoara împărăţiei lui Dumnezeu transpare, se vede. Creştinul nu poate ţine ascunsă credinţa sa, pentru că transpare în fiecare cuvânt, în fiecare gest, chiar şi în cele mai simple şi zilnice: transpare iubirea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o prin Isus. Să ne rugăm, prin mijlocirea Fecioarei Maria, pentru ca să vină în noi şi în lumea întreagă împărăţia Sa, a iubirii, a dreptăţii şi a păcii.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Mâine se împlinesc o sută de ani de la izbucnirea primului război mondial, care a provocat milioane de victime şi distrugeri imense. Acest conflict, pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a definit un „măcel inutil”, s-a încheiat, după patru ani lungi, într-o pace rezultată mai fragilă. Mâine va fi o zi de doliu în amintirea acestei drame. În timp ce amintim acest eveniment tragic, doresc să nu se repete greşelile din trecut, ci să se ţină cont de lecţiile istoriei, făcând să prevaleze mereu motivaţiile păcii printr-un dialog răbdător şi curajos.
În mod deosebit, astăzi gândul meu se îndreaptă spre trei zone de criză: cea medio-orientală, cea irakiană şi cea ucraineană. Vă cer să continuaţi să vă uniţi cu rugăciunea mea pentru ca Domnul să acorde populaţiilor şi autorităţilor din acele zone înţelepciunea şi forţa necesare pentru a duce înainte cu determinare drumul păcii, înfruntând orice neînţelegere cu tenacitatea dialogului şi a negocierii şi cu forţa reconcilierii. În centrul fiecărei decizii să nu se pună interesele particulare, ci binele comun şi respectarea fiecărei persoane. Să ne amintim că totul se pierde cu războiul şi nimic nu se pierde cu pacea. Fraţi şi surori, să nu mai fie niciodată războiul! Să nu mai fie niciodată războiul! Mă gândesc mai ales la copii, cărora li se ia speranţa unei vieţi demne, a unui viitor: copii morţi, copii răniţi, copii mutilaţi, copii orfani, copii care au ca jucării rămăşiţe de război, copii care nu ştiu să zâmbească. Opriţi-vă, vă rog! Vă cer asta cu toată inima. Este ceasul să vă opriţi! Opriţi-vă, vă rog!
Adresez un salut cordial vouă tuturor, pelerini care provin din Italia şi din alte ţări. Salut grupul de brazilieni, parohiile din Dieceza de Cartagena (Spania), scoutiştii din Gavio (Portugalia), pe tinerii din Madrid, Asidonia-Jerez (Spania) şi pe cei din Monteolimpino (Como), pe ministranţii din Conselve şi Ronchi Casalserugo, pe lupişorii din Catania şi pe credincioşii din Acerra.
Tuturor, doresc duminică frumoasă! Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună! La revedere!
