Un prim bilanţ după vizita Papei în Coreea
19.08.2014, Seul (Catholica) - „Coreea, ieşi din tristeţe”. Aşa a intitulat pe toată pagina vizita pastorală a Papei Francisc cotidianul economic cel mai important din Coreea de Sud, „Hank ook II Bo”, „Il Sole 24 ore” coreean. Şi „Korea Times” a dedicat chiar întreaga jumătate din prima pagină martirilor coreeni beatificaţi de Pontif cu un enorm număr „124”. Televiziunea naţională „Kbs” a dedicat vizitei ore de transmisiuni directe. Aşadar Coreea a manifestat mare interes faţă de Papa. Fabian Hong-joun Choi este un scriitor şi producător de documentare de televiziune. A fost preşedintele apostolatului laicilor din Biserica coreeană. „Poporul coreean”, spune el, „şi nu numai catolicii, simte o mare iubire faţă de Papa”. Mai jos este un interviu acordat agenţiei SIR, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro.
– În piaţa Gwanghwamun au participat la Liturghie pentru beatificarea celor 124 de martiri circa un milion de persoane. Cum se explică o mulţime aşa de numeroasă în Coreea?
– Şi faţă de persoana cea mai vestită din lume ar fi fost imposibil să se adune toţi aceşti oameni. Cred că pentru a aduna un milion de persoane a fost intervenţia lui Dumnezeu. Pentru noi piaţa Gwanghwamun îmbracă o semnificaţie foarte importantă. Gwangh înseamnă lumină. Şi acele persoane adunat reprezintă o lumină pentru Coreea, o lumină care străluceşte în locul în care au murit martiri sute de catolici. Sângele lor a devenit astăzi lumină pentru Coreea. Arată că în încercare se poate învia mereu. Pentru aceasta cred că Dumnezeu a fost cel care a realizat toate acestea. Nu a fost faima unei persoane.
– De ce anume are nevoie Coreea?
– Papa a repetat de mai multe ori apelul la reconciliere. Şi este un mesaj care pătrunde profund în poporul coreean străbătut de puternice tensiuni care provoacă fracturi şi diviziuni la multe nivele. Între generaţii, între nordul şi sudul ţării, între bogaţi şi săraci. Este o tensiune care cere să fie reconciliată. Însă pentru a o reconcilia este nevoie de iertare. Dacă nu există iertare, nu poate exista reconciliere. Şi Papa a repetat adesea în aceste zile provocările iertării, reconcilierii şi păcii. Coreea are nevoie de iertare, reconciliere şi pace.
– Papa a ajuns într-o societate profund zdruncinată de tragedia feribotului. Cum s-a descurcat?
– Şi cu privire la acest eveniment, de exemplu, se trăieşte o tensiune foarte puternică. Papa s-a apropiat de rudele victimelor, i-a îmbrăţişat şi i-a consolat, însă şi aceste gesturi au fost instrumentalizate de diferitele părţi şi exploatate pentru a întări diferitele opinii.
– Papa a subliniat pericolul unei culturi a banului. De ce tocmai aici în Coreea?
– Pentru că societatea noastră este străbătută de un materialism puternic. Ceea ce Occidentul a experimentat, noi repetăm. Se dezvoltă o cultură în care nu mai există spaţiu pentru Dumnezeu. Şi tocmai în acest moment, atât de dificil, a venit Papa. A rostit cuvinte foarte puternice despre consecinţele în termeni de sărăcie şi marginalizare pe care le provoacă o cultură întemeiată pe bani, pe costul sistemelor economice neînfrânate care conduc la un deşert interior. Simt că trebuie să deschidem inimile noastre la ceea ce Papa a spus şi să realizăm. Este în joc salvarea naţiunii.
– Coreea de Nord şi de Sud: Papa v-a definit popoare care fac parte dintr-o familie. Cum aţi primit aceste cuvinte?
– Am fost de două ori în Coreea de Nord şi pot spune că cele două ţări sunt foarte departe între ele. Ne-a uimit mult şi lansarea de bombe chiar în ziua sosirii Papei. Toate acestea denotă că procesul de reconciliere şi de pace nu este simplu. Papa a vorbit despre familie. Vom ajunge acolo, dar va fi un proces lung. Şi inimile s-au răcit: până în urmă cu 15 ani, coreenii din sud duceau ajutoare în nord. Apoi au fost morţi şi bombardamente şi poporul în mod inevitabil s-a răcit. Dar nu trebuie să pierdem speranţa că poate să existe şi pentru noi posibilitatea de a ne putea îmbrăţişa într-o zi, că să aibă loc şi aici miracolul unificării care a avut loc, de exemplu, pentru Germania.
– Cum credeţi că se va schimba Biserica după vizita Papei Francisc?
– Trebuie să luăm în serios angajarea unei schimbări interioare care ne este solicitată de cuvintele şi de exemplul Papei Francisc, altminteri vizita va trece ca un eveniment efemer. Papa i-a încurajat pe laici să iasă afară, să meargă spre periferii. Dacă vom face asta, inima noastră se va schimba. Dacă vom pune în practică asta, vom contribui la transformarea societăţii şi a Bisericii.
– Ce moştenire lasă Papa Francisc în Biserică şi în societate?
– Ca Biserică am putut vedea că Papa Francisc trăieşte ceea ce spune. La întâlnirea cu laicii, pregătisem un scaun foarte mare pe care el însă l-a dat deoparte pentru a se aşeza pe un scaun normal. În el cuvântul şi acţiunea coincid. Această coincidenţă a capului cu inima trebuie să o învăţăm. Ce lasă în societatea coreeană? Poporul coreean a văzut iubirea Papei faţă de tineri, faţă de suferinzi, faţă de bolnavi. Lasă ca moştenire iubirea faţă de cei mai mici şi faţă de cei mai marginalizaţi.
