Omul faţă în faţă cu ştiinţa în lumina credinţei

02.09.2014, Roma (Catholica) - S-a încheiat sâmbătă, 30 august 2014, la Stresa, în nordul Italiei, a XV-a ediţie a simpozionului internaţional anual dedicat Fericitului Antonio Rosmini, preot, filosof şi teolog (1797-1855), ridicat la cinstea altarelor de Papa Benedict al XVI-lea. Simpozionul din acest an a început o nouă fază a dialogului cu reprezentanţii ştiinţei, după cum a sugerat tema actualei ediţii: „Oameni, animale sau maşini? Ştiinţele, filosofia şi teologia pentru un ‘nou umanism'”. Aproximativ 200 de oameni de ştiinţă, filosofi şi teologi s-au reunit la Stresa pentru a aborda o temă de mare actualitate: omul faţă în faţă cu progresul ştiinţific, văzut din prisma credinţei şi, în special, a învăţăturii Fericitului Antonio Rosmini.

Pentru o subliniere a noutăţilor din acest an, colegii de la redacţia centrală a Radio Vatican l-au contactat pe pr. Umberto Muratore, directorul Centrului Internaţional de Studii Rosminiene, cu sediul la Stresa: „Simpozioanele organizate de la sfârşitul anilor ’60 ai secolului trecut şi până acum au stat fără întrerupere pe terenul aşa numitelor ştiinţe umane. În acest an dorim să lansăm un semnal de schimbare a direcţiei şi să încercăm să ne deschidem un pic mai mult faţă de ştiinţele actuale, cum ar fi biologia şi ştiinţele neurologice. Am considerat oportun să instaurăm un dialog fecund al acestor ştiinţe cu filosofia şi teologia”.

Raportul dintre om şi maşină are nevoie de o reflecţie profundă, ţinând cont că există mereu pericolul dezumanizării omului. „Există, evident, oameni de ştiinţă din domeniul neurologiei, geneticieni dar şi cosmologi care ştiu să se deschidă şi spre alte valori, dar alţii riscă să rămână numai la datele ştiinţifice. Cu toate acestea”, a continuat pr. Muratore, „din moment ce bogăţia fiinţei este atât de mare pentru filosof – pentru că îmbrăţişează atât realitatea materială cât şi cea intelectuală, atât spiritualitatea cât şi etica – dacă se realizează o concepţie doar materialistă despre aceste ştiinţe, există riscul ca între om, animal şi robot să nu mai fie nici o diferenţă. Acest lucru ar fi o sărăcie foarte mare!”

Referitor la contribuţia simpozionului din acest an la a răspunde la întrebările privind reperele etice pentru biologie şi ştiinţele neurologice, părintele a declarat: „Dimensiunea etică a biologiei şi a ştiinţelor neurologice cunoaşte două domenii: primul este cel în care trebuie să se stabilească anumite repere etice în cadrul respectivelor ştiinţe, de exemplu când o descoperire poate fi considerată rezonabilă şi validă. Există apoi o altă dimensiune etică, raportată la aplicaţiile care se pot face cu noile descoperiri. Într-adevăr, când se vorbeşte de aplicaţia pe individ şi societate, atunci se atinge un domeniu care se află dincolo de limitele ştiinţei. În acest caz este nevoie şi să ne întrebăm, cu simţul responsabilităţii, ce efecte benefice sau dăunătoare vor avea aceste aplicaţii. Este momentul în care intră în acţiune etica, dreptul şi religia”.

Cunoaştem tot mai mult modul de funcţionare a organismului nostru dar suntem pe punctul de a pierde din vedere complexitatea întregii fiinţe umane. Aceasta reprezintă o provocare pentru filozofie şi teologie în următorii ani: „Vreau să spun că există riscul de a pierde anumite valori pe care ştiinţa nu le poate percepe cu instrumentele de care dispune. Există o bogăţie a fiinţei care reprezintă o bogăţie de inteligenţă, o bogăţie morală, o bogăţie de afecţiune şi sentimente etc. Acestea sunt valori pe care instrumentele ştiinţifice nu au capacitatea de a le capta. Ca să nu mai vorbim de alte domenii, precum noţiunea frumosului, aşadar estetica, domeniul poeziei sau al literaturii. Sunt valori care trebuie să fie puse în conexiune cu aceste ştiinţe care constituie într-un fel baza întregii cunoaşteri, dar nu pot fi reduse la aceasta, din moment ce cauza nu se află în materie, ci sunt bogăţiile multiple co-prezente în lume şi în om, şi nu se poate spune că acestea se nasc din materie”.

Întrebat în ce măsură gândirea lui Antonio Rosmini poate oferi o cheie de lectură pentru provocările din timpurile noastre, pr. Umberto Muratore a încheiat: „Gândirea lui Rosmini, mai ales una dintre lucrările sale cele mai mari, numită ‘Teosofia’, poate fi de folos pentru o lectură a Fiinţei, aşadar pentru o ontologie care să ţină împreună cele pe care el le numea ‘formele fiinţei’, care sunt forma reală, forma intelectuală şi forma morală. Prin urmare, o lecţie rosminiană poate fi utilă nu doar pentru a ne oferi date noi despre anumite descoperiri ci pentru a şti ce direcţie şi ce sens să dăm respectivelor date ştiinţifice. Aşadar, pentru o viziune integrală, în cele din urmă, a vieţii şi existenţei”.