PS Florentin Crihălmeanu despre dialogul teologic de la Amman (I)
01.10.2014, Cluj (Catholica) - Situl Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla a publicat miercuri, 1 octombrie, un amplu interviu cu PS Florentin Crihălmeanu, care a participat la Amman la sesiunea Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Diverse rapoarte apărute în presă indică spre un blocaj în dialogul teologic. „Actualmente nu suntem pregătiţi pentru a face paşi semnificativi spre unitate”, este şi concluzia Episcopului clujean. Redăm în continuare prima parte a interviului.
– Preasfinţia Voastră, între 17-23 septembrie 2014, în calitate de membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, aţi participat, la Amman, în Iordania, la cea de-a XIII-a sesiune plenară a Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă. Care au fost premisele acestei întâlniri?
– Lucrările Comisiei Mixte Internaţionale de Dialog Teologic între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, în acest an, au fost găzduite, la Amman, de Patriarhul greco-ortodox de Ierusalim, Theophilos al III-lea. Au participat 23 de delegaţi catolici şi câte doi delegaţi pentru fiecare dintre cele 14 Biserici Ortodoxe autocefale. Sesiunile plenare au fost moderate, pe rând, de către cei doi co-preşedinţi: Cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Mitropolitul de Pergamon, Ioannis Zizioulas, din partea Patriarhatului Ecumenic de Constantinopol, asistaţi de către doi co-secretari, Mitropolitul Ghennadios de Sassima şi Mons. Andrea Palmieri.
Tema abordată în sesiunile de lucru a fost „Sinodalitate şi Primat”. Lucrările au început într-o notă de speranţă şi disponibilitate, pentru a produce mult aşteptatul document. Această temă a fost propusă încă de la Întâlnirea de la Viena din anul 2010. S-a alcătuit o strategie cu trei propuneri documentate: principalul document de lucru a fost Documentul de la Paris din 23 noiembrie 2012. Prima sesiune plenară de întâlnire a fost descurajantă. Câteva dintre delegaţiile ortodoxe au considerat textul inacceptabil şi părea că suntem într-un impas: ne-am întâlnit aici, dar nu ştiam ce vom face timp de o săptămână!
– Se ştie că tema întâlnirii a fost aleasă, de comun acord de către membrii comisiei. Care este, în opinia dvs., motivul acestor disensiuni?
– O primă slăbiciune a sistemului ar fi metodologia de pregătire a unei astfel de întâlniri ce antrenează peste 60 de oameni. Ar fi fost util să fie menţionate punctele inacceptabile ale documentului mai înainte de a ne întâlni aici, la Amman. După opinia mea, întâlnirea plenară cu prezentarea unui document de lucru, ar trebui să fie asemănătoare cu susţinerea unui doctorat, adică: deja punctele mari polemice au fost discutate şi rezolvate. Există o schemă principală de lucru şi o metodologie care a fost urmată, deci în acest moment se fac doar mici adaptări şi observaţii, nicidecum probleme de fond, de structură, sau schimbarea metodologiei. Un alt punct problematic a fost tocmai introducerea teologică a documentului, pregătită numai de Mitropolitul de Pergam, Ioannis Zizioulas, şi neacceptată „de facto” de Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, reprezentantul Patriarhiei Moscovei şi de Mitropolitul Theodoros al Patriarhatului Georgiei.
– Cum s-a ieşit din acest impas, pentru ca totuşi lucrările să continue şi întâlnirea să-şi atingă scopul de a crea o punte de dialog între cele două Biserici?
– Ca urmare, contrar metodologiei generale, dar pentru a putea avea o bază de discuţie, în aceste zile s-a produs eliminarea părţii teologice trinitare şi alcătuirea unui nou document bazat pe ultimele aliniate ale documentului de lucru, dar un document mult simplificat şi mult redus, accesibil publicului larg. De aceea, s-a alcătuit o Comisie de redactare bilaterală, care a propus un text de discutat în baza criteriilor amintite şi a început (după mari ezitări şi opoziţii), discuţia pe acest document, paragraf cu paragraf. După divergenţele iniţiale, când părea că nici nu vom putea discuta, membrii comisiei s-au mai calmat şi am început să dialogăm cu adevărat. Însă era foarte greu de urmărit un argument, pentru că vorbitorii primeau cuvântul pe rând şi în alternanţă, unul din comisia ortodoxă, unul din comisia catolică, fiecare ridicând noi şi noi probleme iar contraargumentele veneau mai târziu. Uneori probabil că şi moderatorii trebuiau să ceară mai multă consecvenţă în dezbaterea aceluiaşi subiect. A doua zi situaţia s-a schimbat: expresiile erau mai puţin radicale şi exclusive. S-a discutat coerent şi consecvent, de pe cele două poziţii diferite, chiar dacă în partea ortodoxă au existat numeroase opinii şi chiar interpretări diferite cu privire la aceleaşi afirmaţii. Noul text de lucru intrat acum în discuţie, evident, şi-a pierdut coerenţa unei scheme de bază, lipsea fundamentul teologic, nu se putea vorbi nici de un text istoric sau biblic: era o îmbinare de evenimente istorice, cu citate din Conciliile Ecumenice, Canoane sau Părinţi ai Bisericii.
– În ce termeni s-ar putea contura o imagine de ansamblu a sesiunii plenare de la Amman?
– Partea catolică se arăta mai bine închegată, chiar dacă nu au lipsit opinii diferite. Partea ortodoxă a rămas împărţită între Constantinopol şi Moscova iar uneori era marcată de intransigenţa Georgiei. S-au purtat discuţii interesante despre teologia trinitară şi aplicarea ei la ecleziologie, precum şi despre sensul cuvântului «sinodalitate». S-a pus problema unor clasificări terminologice: «sinodalitate», «primat», «gnomé», etc., tocmai pentru că înţelegerea lor este diferită în diverse limbi. S-a constatat că «sinodalitatea», evident diferită ca noţiune de realitatea şi structura «sinodului», este exersată diferit, nu doar în Orient şi Occident, ci, în timp, chiar şi între Bisericile Patriarhale Ortodoxe, între care până astăzi există multe aspecte diferite.
Tangenţial a fost amintită şi problema «uniatismului», ca o posibilă temă viitoare. Discuţiile au continuat pe paragrafe, iar în pauza de amiază şi cea de noapte, comisia de redactare lucra pentru a introduce corecturi, a elimina şi a adăuga formulările propuse. Astfel, în decursul unei săptămâni, au fost propuse 4 variante de text, care au fost treptat prezentate plenarei. Ritmul era bun, s-a intrat pe aceeaşi lungime de undă, însă vineri ne-am dat seama că ritmul e prea încet şi intrăm în criză de timp. Ca urmare a început, pe de o parte, cursa de a încheia documentul, pentru a „produce” ceva, pe de altă parte, exista frâna pusă de cei care doreau să rezolve „acum şi aici” toate problemele. În plus, o parte dintre participanţi au anunţat că vor pleca luni dimineaţa, astfel că sesiunea de luni urma să fie cu o participare incompletă din partea comisiei ortodoxe. Ei au fost rugaţi să lase în scris observaţiile lor.
A fost pentru întâia oară (după anul 2006, Belgrad), când, se pare, că Mitropolitul Hilarion dorea finalizarea şi nu frânarea producerii documentului, în timp ce Mitropolitul Zizioulas, parcă tot mai mult apăsat de vârstă şi ani, căuta la fiecare intervenţie să îşi exprime şi propria opinie (contrar metodologiei unui moderator, chiar uneori punând probleme parcă pentru a frâna discuţiile). Mai mult, când era graba mai mare, a reluat ideea unui fundament teologic pentru care nu ar mai fi fost timp să fie alcătuit şi discutat în plen. A calificat documentul ca foarte slab, „ca o lucrare a unui student de anul I”.
