Sinodul este o adevărată oportunitate de discernământ
01.10.2014, Roma (Catholica) - La al treilea Sinod extraordinar despre familie, programat în Vatican de la 5 la 19 octombrie 2014, familia va fi văzută, analizată şi interpretată de un jurist. Este vorba despre Manuel Jesús Arroba Conde, profesor de drept procesual canonic şi preşedinte al Institutum Utriusque Iuris din Universitatea Pontificală Laterană. L-a numit direct Papa Francisc, datorită experienţei şi competenţei sale în materie canonică. Vă oferim în continuare interviul acordat de el pentru Vatican Insider, apărut în traducere pe Ercis.ro.
– Prof. Arroba, în afară de a fi jurist, dumneavoastră sunteţi preot (misionar claretian) şi profesor universitar. În ce mod aceste roluri vor avea incidenţă în contribuţia dumneavoastră personală la acest Sinod?
– Contribuţia pe care eu pot să o ofer este foarte modestă în raport cu bogăţia de conţinut care cu siguranţă va rezulta din această experienţă eclezială. În cazul meu, va avea multă importanţă relaţia strânsă dintre dimensiunea doctrinală, socio-juridică şi formativă a temei ‘familia’. Această convingere provine din diferite parcursuri: exemplul de evanghelizare şi promovare socială a familiei dus înainte de fondatorul meu, Sf. Anton Maria Claret, în Cuba secolului al XIX-lea; experienţa primilor ani ai formării mele pastorale într-o periferie marginalizată din Granada, unde situaţia gravă în care se aflau familiile m-a făcut să întreprind studiile juridice şi canonice; slujirile care au urmat în formarea de tineri jurişti, în tribunalele ecleziastice şi în pastoraţia familială într-o parohie romană.
Toate au fost oportunităţi care m-au făcut să apreciez multitudinea de priviri pe care le cere familia. De fapt, Sinod înseamnă „a merge cu”, şi pentru aceasta îmi doresc ca aportul fiecărui sinodal să fie acela de a favoriza abandonarea de perspective prea sectoriale, aplicând o metodă de discernământ în mod serios interdisciplinar.
– Este de actualitate dezbaterea despre reforma procesului matrimonial canonic. Care este opinia dumneavoastră în această privinţă?
– Procesul matrimonial este un instrument în slujba unui discernământ serios cu privire la un trecut falimentar. Forma judecătorească este o garanţie pentru ca acest discernământ să fie coerent cu natura interpersonală a faptelor care trebuie constatate. Acest lucru nu înseamnă că forma acestei judecăţi şi a acestui discernământ nu poate să fie îmbunătăţită şi simplificată. Deja astăzi normele prevăd diferite forme de proces: ordinar, prescurtat, pe bază de documente…
– Instrumentum laboris se opreşte mult asupra necesităţii „unui drept al familiei care să ţină cont de promovarea de legi juste, ca acelea care garantează apărarea vieţii umane de la zămislirea sa şi cele care promovează bunătatea socială a căsătoriei autentice între bărbat şi femeie”. Credeţi că orânduirile juridice (italiană şi non) sunt orientate astăzi să garanteze această prioritate?
– Ar fi simplist să dau un răspuns general de semn negativ îndreptând privirea numai spre dezvoltările legislative în mod notoriu în contrast cu modelul de căsătorie şi familie. Nu ar fi obiectiv nici a susţine că, deşi cu alegeri legislative de sens opus, sistemele juridice seculare au încetat să considere prioritar modelul tradiţional de familie. Însuşi documentul de lucru se face ecou al varietăţii de contexte culturale în care sunt cufundate orânduirile juridice, observând respectivele valori şi contravalori. În fiecare cultură există un grad diferit de corespundere şi de îndepărtare de idealul de căsătorie.
În acest moment este important a redescoperi semnele unei aspiraţii comune la dreptate în diferitele sisteme juridice. Aceasta nu implică a renunţa la convingerile care derivă dintr-o poziţie credincioasă, ci este fundamental a da prioritate acelor competenţe specifice care permit să se stabilească dialoguri comprehensibile cu acela care porneşte de la poziţii opuse. Şi canonistul nu poate rămâne închis în simpla cunoaştere a dreptului matrimonial. Este necesar să se dezvolte un drept canonic al familiei aşa cum încercăm de mulţi ani să concretizăm în facultatea noastră laterană.
– Ştim că Universitatea Laterană a lansat în aceste zile un proiect formativ destinat la 15 studenţi laici tocmai despre temele Sinodului. Dumneavoastră sunteţi preşedinte al Institutului Utriusque Iuris, unic în panorama formativă a ştiinţelor juridice. Vă cerem să ne sintetizaţi sensul acestei instituţii şi dacă, în timpul acestui an academic, sunt prevăzute întâlniri sau seminarii de aprofundare referitoare la temele Adunării.
– Institutul se caracterizează prin studiul raporturilor dintre sistemul juridic al Bisericii şi cel din lumea non-eclezială. Această dimensiune comparată este prezentă, deşi cu intensitate diferită, în planurile de studiu ale tuturor ofertelor formative: în cea a Dreptului civil (în planul general şi în doctoratul magistral în jurisprudenţă), în cea a Dreptului canonic şi, în mod special, în studiile stabilite pentru a obţine titlurile în Utroque iure, calificativ care constituie un unicum în formarea juridică oferită în centre ecleziastice. Printre diferitele iniţiative, în afară de cea citată, Institutul va analiza tema familiei în timpul tradiţionalelor sale colocvii juridice.
– În concluzie, care sunt auspiciile dumneavoastră pentru această Adunare sinodală, luând în considerare şi că va fi prima etapă de parcurs care se va completa cu Sinodul general din 2015, dedicat şi el familiei?
– Doresc un climat senin care să favorizeze o privire obiectivă asupra tuturor nuanţelor care caracterizează dimensiunea familială. În afară de aceasta, îmi doresc ca noi toţi, părinţii sinodali, să percepem pe deplin referinţele şi aşteptările care se ascund în spatele semnelor de aparentă contradicţie.
