Sinod 2014: Căsătoriile mixte, cu bune şi cu rele
10.10.2014, Vatican (Catholica) - În căsătoriile catolico-musulmane, fiecare aduce un angajament puternic pentru viaţa de familie, iar uniunea lor poate să îi înveţe pe alţii respectul pentru celelalte religii. Însă desele curente fundamentaliste creează provocări grave pentru partea catolică, a spus o participantă la Sinodul Episcopilor. Jeannette Toure, catolică din Coasta de Fildeş, a deschis sesiunea sinodală din 8 octombrie, care a fost dedicată „presiunilor externe” cu care se confruntă familiile în lumea modernă; una dintre aceste provocări este căsătoria cu un membru al unei alte confesiuni creştine sau chiar al unei alte religii.
Toure a spus că ea şi soţul ei, musulman, au avut „52 de ani de viaţă împreună în toleranţă şi respect reciproc pentru credinţele noastre, sprijinindu-ne unul pe altul în educarea creştină a copiilor noştri – toţi botezaţi în Biserica Catolică, în înţelegere cu soţul meu, primind bucuriile de la Domnul şi ţinând speranţa în mijlocul dificultăţilor”. Din căsătorie au ieşit „cinci copii şi şase nepoţi, pe care i-am învăţat valoarea respectului pentru ceilalţi şi cărora le-am transmis credinţa”. În Sinod s-a evidenţiat că există regiuni unde fundamentalismul religios duce la discriminarea creştinilor, apărând probleme în căsătoriile mixte. Există însă tot mai multe căsătorii mixte, iar Biserica este provocată să găsească metodele prin care să îi ajute pe partenerii catolici să continue să îşi practice credinţa şi să îşi educe creştineşte copiii.
Cardinalul libanez Bechara Rai, Patriarh al Bisericii Catolice Maronite, a spus reporterilor că în Liban nu există căsătorie civilă sau divorţ civil; căsătoria este considerată o problemă religioasă şi fiecare grup religios are propriile reguli şi proceduri privind aspectele religioase, inclusiv căsătoria şi dizolvarea ei. „Astfel legea protejează căsătoria şi familia. Nu există legi care să contrazică legea naturală sau divină. Statul nu legislează nimic ce are legătură cu căsătoria.” Desigur, apar alte probleme. De exemplu dacă un cuplu catolic doreşte să divorţeze trece la o altă confesiune creştină, de exemplu la ortodocşi, unde divorţul este permis, şi de asemenea a doua căsătorie. O altă problemă este de exemplu că dacă un creştin se căsătoreşte cu un musulman, el sau ea nu pot moşteni partea musulmană.
