Relatio post disceptationem – Privirea fixată asupra lui Cristos: Evanghelia despre familie

13.10.2014, Vatican (Catholica) - Din Raportul post-discuţii (relatio post disceptationem) al Sinodului extraordinar privind familia, prezentat în această dimineaţă de raportorul general al Adunării, Cardinalul Peter Erdo, vă oferim fragmente din partea a doua, în care se urmăreşte „a privi, cu privirea fixată asupra lui Cristos, pentru a reevalua cu reînnoită prospeţime şi entuziasm ceea ce revelaţia transmisă de credinţa Bisericii ne spune despre frumuseţea şi demnitatea familiei”.

„Isus însuşi, referindu-se la planul primordial pentru cuplul uman, reafirmă uniunea indisolubilă dintre bărbat şi femeie… El arată că bunăvoinţa divină însoţeşte întotdeauna calea omenirii, orientând-o spre un nou început al ei, nu fără a trece prin cruce. Deoarece, prin angajamentul lor la acceptare reciprocă şi cu harul lui Cristos cuplurile îşi promit fidelitate unul altuia şi deschidere faţă de viaţă, ei recunosc ca fiind elemente constitutive ale căsătoriei darurile pe care Dumnezeu le oferă lor, luând în serios responsabilitatea lor reciprocă, în numele Lui şi înaintea Bisericii. Acum, în credință, este posibil să își asume bunurile căsătoriei ca angajamente cel mai bine păstrate cu ajutorul harului sacramental. Dumnezeu sfințește iubirea dintre soți și întăreşte indisolubilitatea ei, oferindu-le ajutor în a trăi în fidelitate și deschidere față de viață. Prin urmare, privirea Bisericii se îndreaptă nu numai către cuplu, ci şi către familie.”

„Analizând principiul gradualităţii în planul divin de mântuire, ne întrebăm ce posibilităţi se oferă cuplurilor căsătorite care experimentează eşecul căsătoriilor lor, sau mai degrabă cum putem să le oferim ajutorul lui Cristos prin slujirea Bisericii… Valoarea şi consistenţa căsătoriei naturale trebuie în primul rând să fie subliniată. Unii se întreabă dacă deplinătatea sacramentală a căsătoriei exclude posibilitatea recunoaşterii de elemente pozitive chiar şi în formele imperfecte care se pot găsi în afara acestei situaţii nupţiale, care sunt oricum ordonate în relaţie cu ea. Doctrina nivelelor de comuniune, formulată de Conciliul Vatican II, confirmă viziunea unei căi structurate de participare la Mysterium Ecclesiae a persoanelor botezate.”

„Înţelegând aşadar nevoia de discernământ spiritual cu privire la coabitare, căsătoriile civile şi persoanele divorţate şi recăsătorite, este sarcina Bisericii să recunoască acele seminţe ale Cuvântului care s-au răspândit dincolo de graniţele ei vizibile şi sacramentale. Urmând privirea largă a lui Cristos, a cărui lumină îl luminează pe fiecare om, Biserica se întoarce cu respect către cei care participă la viaţa ei într-un mod incomplet şi imperfect, apreciind valorile pozitive pe care le conţin mai degrabă decât limitările şi defectele lor.”

„Evanghelia familiei, în timp ce străluceşte în mărturia multor familii care trăiesc în mod coerent fidelitatea lor faţă de sacrament, cu roadele lor mature de autentică sfinţenie zilnică, trebuie de asemenea să hrănească acele seminţe care nu s-au maturizat încă, şi trebuie să aibă grijă şi de acei pomi care s-au uscat şi nu trebuie să fie neglijaţi… Atunci când o uniune atinge un nivel notabil de stabilitate printr-o legătură publică, este caracterizată de afecţiune profundă, responsabilitate cu privire la copii şi capacitate de a ţine piept încercărilor, poate fi văzută ca germene care să fie însoţit în dezvoltarea către Sacramentul Căsătoriei.”