Cardinalul Tagle despre recent încheiatul Sinod al Episcopilor

22.10.2014, Roma (Catholica) - „Problema asistenţei pastorale pentru divorţaţii recăsătoriţi şi examinarea posibilităţii admiterii lor la Sacramente” rămâne deschisă, deoarece este menţionată în documentul final care a fost votat de Sinod şi apoi făcut public, susţine Arhiepiscopul de Manila, Cardinalul Luis Antonio Tagle într-un interviu pentru Vatican Insider şi La Stampa. Cardinalul filipinez, de 57 de ani, este una dintre figurile cheie ale Bisericii din Asia.

– După votul de sâmbătă asupra documentului final al Sinodului, unii jurnalişti, în special vorbitori de limbă engleză, au vorbit despre o Biserică divizată şi despre un Papă „înfrânt”. Au aceştia dreptate?

– Nu, nu este adevărat. În opinia mea nu a existat înfrângere. Nu cred că rezultatul votului asupra relatio synodi poate fi definit astfel. Cele mai importante elemente într-un Sinod sunt ascultarea şi libertatea de exprimare a opiniilor în orice situaţie. Sinodul nu este o bătălie, nici rezultatul lui nu vine dintr-o strategie. Poate că unii îl văd aşa, dar nu aşa se percepe Sinodul pe sine.

– Întrebările care au primit majoritatea necesară de două treimi, precum cea privind posibilitatea readmiterii divorţaţilor recăsătoriţi la Sacramente, rămân deschise în opinia Dvs?

– Da, desigur că rămân deschise. Acest Sinod extraordinar este doar primul pas din călătorie. Problema privind pastoraţia divorţaţilor care s-au recăsătorit şi analiza posibilei lor admiteri la Sacramente, în unele cazuri, situaţii şi sub anumite condiţii, a fost clar evidenţiată în textul final. Numărul voturilor obţinute de acel paragraf – o majoritate absolută – a fost făcut public şi, după cum spunea Papa, va fi integrat în documentul ce va fi trimis Conferinţelor Episcopale.

– Care a fost scopul acestor două săptămâni de discuţii?

– A fost ocazia ca problemele existente să fie aduse în faţa tuturor. Am fost preşedinte delegat al Adunării dar până a doua zi am devenit elev! Am ascultat despre provocările pastorale ce afectează alte ţări şi alte continente, precum Africa, şi trebuie să admit cu umilinţă că nu înţeleg totul, că am nevoie să ascult şi să învăţ.

– În discursul final de sâmbătă, care a fost aplaudat cu căldură în Aula Sinodală, Papa a vorbit despre mai multe ispite, de la „inflexibilitatea ostilă” a celor care se închid în litera legii, la ispita unei „cumsecădenii distructive”. Ce atitudini au dominat?

– Cred că o conştiinţă comună şi atenţia la rănile familiilor a prevalat în timpul discuţiilor. Fiecare Părinte sinodal a încercat să ofere o soluţie. Dar trebuie să ţinem cont de misterul credinţei, de Cuvântul Domnului, de bogăţia tradiţiei… Este o realitate complexă, ca un diamant cu mai multe faţete: unii văd o faţetă, alţii observă alta. Dar există un adevăr profund ce ne uneşte pe toţi; cu toţii încercăm să ne urmăm Păstorul suprem, Isus Cristos.

– A încercat cineva, în opinia Dvs, să îl aşeze pe Papa emerit Benedict al XVI-lea împotriva Papei Francisc?

– Nu am auzit aşa ceva. Şi dacă cineva a încercat aceasta, eu nu am fost cu siguranţă implicat.

– Ce provocări privind familia a prezentat Asia în Sinod?

– Voi vorbi despre filipinezii mei. În faza pregătitoare am vorbit despre sărăcie şi despre fenomenul emigraţiei: două probleme care nu sunt exclusive pentru contextul familiei, afectând însăşi nucleul vieţii de familie. În ţara noastră nu există vreo lege privind divorţul. Dar oamenii divorţează din iubire. Taţi şi mame se separă din iubire pentru copiii lor, iar unul dintre ei merge în celălalt capăt al lumii să muncească. Aceste separări sunt generate de iubire. În Filipine şi în ţările afectate de migraţie, noi, ca Biserică, trebuie să îi însoţim pe aceşti oameni, să îi ajutăm să fie fideli soţiilor şi soţilor lor.