Papa Francisc: Învierea este temelia credinţei noastre
04.11.2014, Vatican (Catholica) - Luni, 3 noiembrie, Papa Francisc a celebrat o Liturghie de pomenire a tuturor Cardinalilor şi Episcopilor ce au murit în ultimul an. La Liturghia din Bazilica San Pietro, Sfântul Părinte a amintit că mulţumită învierii lui Isus Cristos credinţa noastră este plină de bucuria adevărului şi a vieţii veşnice.
Reflectând asupra lecturii din Cartea a doua a Macabeilor, în care conducătorul Ierusalimului colectează „două mii de drahme la Ierusalim pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă şi nobilă – cu gândul la înviere” (2Macabei 12,43-46), Papa a afirmat că mulţumită Cuvântului lui Dumnezeu această celebrare este luminată de credinţa noastră în înviere. „Toată revelaţia divină este rod al dialogului dintre Dumnezeu şi poporul Său, iar credinţa în înviere este legată şi ea de acest dialog, care însoţeşte drumul poporului lui Dumnezeu în istorie. Nu uimeşte că un mister aşa de mare, aşa de decisiv, aşa de supraomenesc cum este cel al învierii a cerut tot parcursul, tot timpul necesar, până la Isus Cristos.”
Isus poate spune „Eu sunt Învierea şi Viaţa” (Ioan 11,25) deoarece în El acest mister nu este doar deplin revelat, ci prin El, pentru prima oară, devine realitate. Papa a amintit că pericopa din Evanghelia lui Marcu, „care uneşte relatarea morţii lui Isus şi aceea a mormântului gol, reprezintă culmea întregului drum: este evenimentul Învierii, care răspunde la lunga căutare a poporului lui Dumnezeu, la căutarea fiecărui om şi a întregii omeniri. Fiecare dintre noi este invitat să intre în acest eveniment. Suntem chemaţi să stăm mai întâi în faţa crucii lui Isus, ca Maria, ca femeile, ca sutaşul; să ascultăm strigătul lui Isus şi ultima Sa respiraţie şi în sfârşit tăcerea; acea tăcere care se prelungeşte toată Sâmbăta Sfântă.”
„Noi oferim astăzi Jertfa euharistică pentru fraţii noştri Cardinali şi Episcopi care au murit în ultimele douăsprezece luni”, a spus la final Pontiful. „Şi rugăciunea noastră se îmbogăţeşte cu sentimente, cu amintiri, cu recunoştinţă pentru mărturia persoanelor pe care le-am cunoscut, cu care am împărtăşit slujirea în Biserică. Multe dintre chipurile lor ne sunt prezente; dar toţi, fiecare dintre ei este privit de Tatăl cu iubirea Sa milostivă. Şi împreună cu privirea Tatălui ceresc este şi aceea a Mamei, care mijloceşte pentru aceşti fii ai săi atât de iubiţi. Împreună cu credincioşii pe care i-au slujit aici pe pământ să se poată bucura de bucuria noului Ierusalim.”
