Papa Francisc: Orice creştin trebuie să ştie mereu să ierte şi să nu scandalizeze
10.11.2014, Vatican (Catholica) - Fiecare creştin, indiferent de vocaţia sa, trebuie să ştie să ierte întotdeauna şi să nu scandalizeze niciodată, căci „scandalul distruge credinţa”, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată luni, 10 noiembrie 2014, dimineaţă, în capela reşedinţei sale din Vatican. În fragmentul din Evanghelia după Sfântul Luca (17,1-6), Isus le explică discipolilor gravitatea scandalului dat de creştini folosind o imagine foarte dură, dar foarte clară, fără estompări şi fără îndulciri, spunând: „Este cu neputinţă să nu fie ocazii de păcat, dar vai de acela prin care vin. Mai bine ar fi pentru el să i se lege de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare, decât să ducă la păcat pe vreunul din aceştia mici”, citim pe situl Radio Vatican.
De asemenea, în prima lectură din Liturghia zilei, luată din Scrisoarea Sfântului Paul către Tit, Apostolul neamurilor dă indicaţii precise referitoare la stilul de viaţă pe care trebuie să îl aibă un preot: să fie sobru şi nicidecum să nu fie „iute la mânie”, trebuind să fie, într-un cuvânt, „fără pată”. „Când un creştin care merge la biserică, la parohie, nu trăieşte în coerenţă cu aceste acţiuni, atunci scandalizează. Dar de câte ori nu am auzit spunându-se de către unii: ‘Eu nu merg la Biserică, pentru că este mai bine să stai acasă dar să fii cinstit decât să fii asemenea cutăruia sau a cutăruia, care merg la Biserică, dar fac aceasta şi aceasta şi aceasta… Scandalul distruge, distruge credinţa. De aceea, Isus ne spune: ‘Fiţi atenţi la voi înşivă!’ Ne va face bine să ne amintim astăzi îndemnul lui Isus, căci suntem cu toţii capabili să scandalizăm”.
„Dacă trebuie să ne ferim din răsputeri de scandalizarea celuilalt, tot din răsputeri trebuie să încercăm să-l iertăm pe aproapele nostru, după învăţătura lui Isus care ne spune: ‘Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, atrage-i atenţia şi, dacă îi pare rău, iartă-l. Şi dacă greşeşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori pe zi vine la tine şi-ţi spune: Îmi pare rău, tu iartă-l’. Trebuie să iertăm pentru că ni se iartă, după cum ne-a învăţat Isus să spunem în rugăciunea ‘Tatăl nostru’. Iar acest lucru nu poate fi înţeles prin logica umană. Logica umană îndeamnă la neiertare, la răzbunare, la ură şi diviziune. Câte familii nu sunt divizate pentru că nu sunt în măsură să ierte: câţi nu sunt oare fiii îndepărtaţi de părinţi, sau soţii, soţiile care se resping unii pe ceilalţi. Este important să ne amintim întotdeauna că, dacă nu iert, nu am dreptul – din câte pare – să fiu iertat, sau nu am înţeles însemnătatea faptului că Domnul m-a iertat.”
Se înţelege, aşadar, de ce discipolii, auzind aceste lucruri, i-au spus lui Isus: „Dă-ne mai multă credinţă”: „Fără credinţă nu s-ar putea trăi fără a scandaliza, după cum nu s-ar putea trăi iertând mereu. Doar lumina credinţei, acea lumină pe care am primit-o: cea a unui Tată îndurător, a unui Fiu care şi-a dat viaţa pentru noi, a unui Spirit care este înlăuntrul nostru şi care ne ajută să creştem, a credinţei în Biserică, în poporul lui Dumnezeu, botezat, sfânt. Iar credinţa este un dar, care nu se dobândeşte din cărţi sau mergând la conferinţe. Credinţa este un dar, ne este dăruită, de aceea apostolii i-au cerut lui Isus: ‘Dă-ne mai multă credinţă!'”
