Papa Francisc: Biserica nu este un grup de aleşi închişi într-un microclimat eclesiastic
17.11.2014, Vatican (Catholica) - Se întâmplă ca în Biserică creştinii să fie tentaţi să stea cu Isus fără a dori să stea cu cei săraci şi marginalizaţi, izolându-se într-un „microclimat ecleziastic” care nu are nimic autentic din punct de vedere eclezial, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie de luni, 17 noiembrie 2014, celebrată în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. A privi la Isus uitând să-l vedem în cel sărac care cere ajutor, în cel marginalizat care dezgustă – asupra acestei tentaţii de a trăi în interiorul unui microclimat, tentaţie avută de Biserica din orice epocă, s-a oprit Papa Francisc.
În reflecţia sa, Pontiful a pornit de la una dintre paginile cele mai intense ale Evangheliei, ce îl are ca protagonist pe un orb din Ierihon, ce reprezintă „prima categorie de persoane” care populează istorisirea evanghelistului Luca, după cum observă Pontiful. Orbul din Ierihon era o persoană care nu conta deloc dar care avea dorinţa de a se mântui, de a fi vindecat, de aceea strigătul său este atât de puternic încât depăşeşte zidul de indiferenţă care-l înconjoară şi ajunge să bată la „poarta inimii lui Isus”. Acestor oameni li se opune grupul de discipoli, care vor să-i reducă la tăcere pentru ca ei să nu deranjeze şi făcând astfel „îl îndepărtează pe Domnul de o periferie”.
„Această periferie nu putea ajunge la Domnul pentru că acest cerc îi închidea uşa, chiar dacă o făcea cu multă bunăvoinţă. Iar acest lucru se petrece în mod frecvent între noi credincioşii: când îl aflăm pe Domnul, fără să ne dăm seama, se creează acest microclimat ecleziastic, nu doar în rândul preoţilor şi al Episcopilor ci şi al credincioşilor. „Noi suntem cei care stau cu Domnul” [spun aceştia], însă uitându-se la Domnul nu se uită la nevoile sale, la Domnul căruia îi este foame, sete, care este în temniţă, în spital. Nu se uită la Domnul care este marginalizat. Iar acest climat face foarte rău.”
De la această ironie imprimată cu amărăciune, Papa Francisc a trecut la descrierea unui grup care se simte ales şi vrea să îndepărteze „pe oricine l-ar deranja pe Domnul”, chiar şi pe copii, căci au abandonat prima lor dragoste, a notat Pontiful.
„Când în Biserică credincioşii, miniştrii devin un astfel de grup, nu eclezial ci ecleziastic, [care simte] apropierea de Domnul ca pe un privilegiu, au tentaţia de a uita de prima iubire, de acea iubire atât de frumoasă pe care am avut-o cu toţii când Domnul ne-a chemat, ne-a salvat şi ne-a spus: ‘Ţin foarte mult la tine’. Aceasta este o tentaţie a discipolilor: a uita de prima iubire, adică a uita periferiile…”
Pontiful a vorbit despre un al treilea grup aflat pe scenă, cel al poporului simplu care-l laudă pe Dumnezeu pentru vindecarea orbului. Poporul credincios, cel care ştie să-l urmeze pe Domnul fără să ceară niciun privilegiu, este în măsură să piardă timpul cu Domnul şi, mai ales, să nu uite de Biserica marginalizată, de copiii bolnavi, de persoanele întemniţate: „Să-i cerem Domnului harul ca noi, toţi cei care avem harul de a fi fost chemaţi, să nu ne îndepărtăm niciodată de această Biserică. Să nu intrăm niciodată în acest microclimat al discipolilor ecleziastici, privilegiaţi, care se îndepărtează de acea Biserică a lui Dumnezeu care suferă, care cere mântuire, care cere credinţă, care cere Cuvântul lui Dumnezeu. Să-i cerem harul de a fi poporul fidel al lui Dumnezeu, fără să-i cerem Domnului nici un privilegiu care să ne îndepărteze de poporul lui Dumnezeu.”
