Către Conferinţa Episcopală Elveţiană: protejaţi lunga tradiţie creştină din ţara voastră

02.12.2014, Vatican (Catholica) - Ieri dimineaţă, Papa Francisc i-a primit pe prelaţii Conferinţei Episcopilor Elveţieni la finalul vizitei „ad limina”, înmânându-le textul discursului pe care l-a pregătit în prealabil, în care se referă la lunga tradiţie creştină a ţării şi la responsabilitatea prelaţilor de a păstra credinţa puternică. „Fără credinţă vie în Cristos cel înviat, frumoasele voastre biserici şi mănăstiri se vor transforma treptat în muzee; toate lăudabilele opere şi instituţii îşi vor pierde sufletul lor, lăsând în urmă doar spaţii goale şi abandonate de oameni”, scrie Pontiful. „Misiunea care v-a fost încredinţată este de a vă hrăni turma, acţionând în conformitate cu situaţia actuală. […] Poporul lui Dumnezeu nu poate exista fără păstorii lor, Episcopii şi preoţii; Domnul a dat Bisericii darul succesiunii apostolice în serviciul unităţii credinţei şi al transmiterea ei depline.”

Papa i-a încurajat pe Episcopii elveţieni să îşi continue eforturile în formarea seminariştilor, care constituie o provocare pentru viitorul Bisericii, şi i-a invitat să acorde atenţie preoţilor lor, în special când se înstrăinează sau când semnificaţia paternităţii episcopale pare să fi fost uitată. „Dialogul umil, onest şi fratern permite de multe ori un nou început”, mai scrie Sfântul Părinte. Apoi îi îndeamnă pe Episcopi să recunoască eforturile laicilor, făcând diferenţă între preoţia comună a credincioşilor şi preoţia ministerială. Îi încurajează să continue în formarea botezaţilor cu privire la adevărurile de credinţă şi a importanţei lor pentru Liturghie, parohie, familie şi viaţă, şi să selecteze cu atenţie personalul, pentru a permite laicilor să fie cu adevărat integraţi şi să îşi ocupe locul cuvenit în Biserică.

Sfântul Părinte menţionează că Biserica s-a născut în ziua Cincizecimii, când Apostolii au ieşit şi au vorbit în toate limbile pământului, ajungând astfel la întreaga omenire prin puterea Duhului Sfânt, şi aminteşte invitaţia Mântuitorului de a predica Evanghelia tuturor, proclamând Vestea cea Bună fără capitulare după capriciile omului. La final dă binecuvântarea sa apostolică şi îşi exprimă speranţa că prelaţii vor continua să cultive ogorul lui Dumnezeu cu sârguinţă şi răbdare, menţinându-şi pasiunea pentru adevăr, şi îi încurajează să încredinţeze viitorul evanghelizării în ţara lor Fecioarei Maria şi mijlocirii Sf. Nicolas de Flue, Sf. Maurice, şi tovarăşilor lor.