Pacea, tema centrală a predicilor de Advent din Capela Redemptoris Mater

05.12.2014, Vatican (Catholica) - În dimineaţa zilei de vineri, 5 decembrie 2014, în Capela Redemptoris Mater din Vatican, Papa Francisc a ascultat prima predică de Advent, rostită de pr. Raniero Cantalamessa OFM, predicator al Casei Pontificale. Tema celor trei predici de Advent este „Pace pe pământ oamenilor pe care Dumnezeu îi iubeşte”, bazată pe Evanghelia Sf. Luca. Pacea, a explicat pr. Cantalamessa pentru L’Osservatore Romano, a fost aleasă ca temă datorită tragicei ei relevanţe actuale, precum şi pentru a reda cuvântului bogăţia sensurilor lui, după cum este folosit în Biblie.

Predica de astăzi a fost dedicată păcii ca dar de la Domnul nostru Isus Cristos, pentru că, după cum remarca predicatorul papal, „Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă că forma de pace primară şi cea mai importantă este cea verticală, adică pacea dintre Dumnezeu şi omenire. De ea depind toate celelalte forme de pace. Vedem aceasta în însăşi relatarea creaţiei. Până când Adam şi Eva sunt în pace cu Dumnezeu, există pace înlăuntrul fiecăruia dintre ei între trup şi spirit (erau goi şi nu le era ruşine), există pace între bărbat şi femeie (‘carne din carnea mea’), între fiinţa umană şi restul creaţiei. Imediat ce se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu, totul intră în luptă: carnea împotriva spiritului (îşi dau seama că sunt goi), bărbatul împotriva femeii (‘femeia m-a amăgit’), natura împotriva omului (spini şi necazuri), fratele împotriva fratelui, Cain împotriva lui Abel.”

„În faţa răzvrătirii omului – păcatul strămoşesc – Dumnezeu nu abandonează omenirea în voia destinului său”, a subliniat pr. Cantalamessa, „ci decide un plan nou pentru a-l reconcilia cu sine. Un exemplu banal, dar util pentru a înţelege, este ceea ce se întâmplă astăzi cu aşa-numitele navigatoare satelitare instalate în maşini (GPS). Dacă la un moment dat şoferul nu urmează indicaţia dată lui de sus de navigator, şi coteşte, de exemplu, la stânga şi nu la dreapta, navigatorul în câteva clipe îi trasează un nou itinerar, pornind de la poziţia în care se află, pentru a ajunge la destinaţia dorită. Aşa a făcut Dumnezeu cu omul, decizând, după păcat, planul său de răscumpărare.”

„Pregătirea lungă începe cu alianţele biblice. Sunt ca să spunem aşa ‘păci separate’. Mai întâi cu persoane singulare: Noe, Abraham, Iacob; apoi, prin Moise, cu întregul Israel care devine poporul alianţei. Aceste alianţe, spre deosebire de cele umane, sunt mereu alianţe de pace, niciodată de război împotriva duşmanilor.” Aceste „păci separate” pregătesc o „pace universală”, „prezentată ca o întoarcere la pacea iniţială din Eden”, şi „Biserica apostolică nu încetează să proclame împlinirea tuturor promisiunilor de pace a lui Dumnezeu care a avut loc în Cristos”. Părintele a pus însă o întrebare: „Cu simpla venire pe pământ, Isus a restabilit pacea între cer şi pământ?”

El a răspuns: „Pacea vine din justificare prin credinţă şi justificarea vine din jertfa lui Cristos pe cruce!… Un lucru este clar: nu se înţelege schimbarea radicală care a avut loc în raporturile cu Dumnezeu, dacă nu se înţelege ce anume s-a întâmplat în moartea lui Cristos… Moartea lui Isus pe cruce este momentul în care Răscumpărătorul împlineşte opera răscumpărării, distrugând păcatul şi repurtând victoria asupra satanei. Ca om, ceea ce împlineşte ne aparţine: ‘Cristos Isus, care pentru noi a fost făcut de Dumnezeu înţelepciunea, dreptatea, sfinţenia şi mântuirea’ (1Corinteni 1,30), pentru noi! Pe de altă parte, ca Dumnezeu, ceea ce realizează are o valoare infinită şi poate mântui ‘pe toţi cei care se apropie de El’ (Evrei 7,25).”

„Pacea pe care Cristos ne-a meritat-o cu moartea Sa pe cruce devine activă şi operantă în noi prin Duhul Sfânt. Pentru aceasta, în cenacol, după ce le-a spus apostolilor: ‘Pace vouă’, a suflat asupra lor şi a adăugat, ca dintr-o singură suflare: ‘Primiţi pe Duhul Sfânt!’ (Ioan 20,22). În realitate, pacea vine, e adevărat, din crucea lui Cristos, dar nu se naşte din ea. Vine de mai departe. Pe cruce Isus a distrus zidul păcatului şi al duşmăniei care împiedica pacea lui Dumnezeu să ajungă la om. Izvorul ultim al păcii este Treimea. ‘O, Treime fericită, ocean de pace!’, exclamă liturgia într-un imn al său. Conform lui Dionisie Areopagitul, ‘Pace’ este unul dintre numele proprii ale lui Dumnezeu. El este pace în El însuşi, aşa cum este iubire şi cum este lumină.”

Predica de pe 12 decembrie se va concentra pe pace ca misiune pentru care trebuie să lucrăm, referindu-se la fraza din predica de pe munte: „Fericiţi sunt făcătorii de pace”. A treia meditaţie, din 19 decembrie, va fi despre pace ca rod al Duhului, adică despre pacea interioară a sufletului. „Sunt cele trei locuri ale păcii evocate într-un imn din Liturgia Orelor: ‘Pace între cer şi pământ, pace între toate popoarele, pace în inimile noastre'”, a explicat părintele predicator.