Papa Francisc: Lăsaţi-vă mângâiaţi de Domnul
07.12.2014, Vatican (Catholica) - Pentru credincioşii de rit latin duminica de astăzi a fost duminica a doua din Avent. Înainte de antifonul marian, recitat ca de obicei la miezul zilei alături de pelerinii şi turiştii veniţi în Piaţa San Pietro, Papa Francisc a vorbit despre mângâierea pe care ne-o dă Dumnezeu, pornind de la lectura din cartea profetului Isaia (40,1-5.9-11). Redăm alocuţiunea Pontifului după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Această duminică marchează a doua etapă a timpului de Advent, un timp minunat, care trezeşte în noi aşteptarea întoarcerii lui Cristos şi comemorarea venirii Sale istorice. Liturgia de astăzi ne prezintă un mesaj plin de speranţă. Este invitaţia Domnului, exprimată prin gura profetului Isaia: „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, spune Dumnezeul vostru” (40,1). Cu aceste cuvinte se deschide Cartea mângâierii, în care profetul adresează poporului în exil vestea fericită a eliberării. Timpul suferinţei s-a terminat; poporul lui Israel poate privi cu încredere spre viitor: îl aşteaptă în sfârşit întoarcerea în patrie. Pentru aceasta invitaţia este de a se lăsa mângâiaţi de Domnul.
Isaia se adresează oamenilor care au trecut printr-o perioadă întunecată, care au îndurat o încercare foarte dură; dar acum a venit timpul mângâierii. Tristeţea şi frica pot să facă loc bucuriei, pentru că Domnul însuşi va conduce poporul său pe calea eliberării şi mântuirii. În ce mod va face toate acestea? Cu grija şi duioşia unui păstor care se îngrijeşte de turma sa. De fapt, El va da unitate şi siguranţă turmei, o va paşte, va aduna în staulul Său sigur oile risipite, le va rezerva o atenţie deosebită celor fragile şi slabe (v. 11). Aceasta este atitudinea lui Dumnezeu faţă de noi, creaturile Sale. De aceea profetul îl invită pe cel care îl ascultă – inclusiv pe noi, astăzi – să răspândească în rândul poporului acest mesaj de speranţă: că Domnul ne mângâie. Şi să facă loc mângâierii care vine de la Domnul.
Dar nu putem fi mesageri ai mângâierii lui Dumnezeu dacă noi nu experimentăm cei dintâi bucuria de a fi mângâiaţi şi iubiţi de El. Astfel se întâmplă în special când ascultăm Cuvântul Său, Evanghelia, pe care trebuie să o purtăm în buzunar: nu uitaţi aceasta! Evanghelia în buzunar sau în geantă, pentru a o citi încontinuu. Şi acest lucru ne dă mângâiere: când rămânem în rugăciune tăcută în prezenţa Sa, când îl întâlnim în Euharistie sau în Sacramentul Iertării. Toate acestea ne mângâie.
Să lăsăm aşadar ca invitaţia lui Isaia – „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul meu” – să răsune în inima noastră în acest timp al Adventului. Astăzi este nevoie de persoane care să fie martori ai milostivirii şi ai duioşiei Domnului, care îi zdruncină pe cei resemnaţi, îi reînsufleţeşte pe cei descurajaţi, aprinde focul speranţei. El aprinde focul speranţei! Nu noi. Atâtea situaţii cer mărturia noastră consolatoare. A fi persoane bucuroase, consolate. Mă gândesc la cei care sunt asupriţi de suferinţe, nedreptăţi şi samavolnicii; la cei care sunt sclavi ai banului, ai puterii, ai succesului, ai mondenităţii. Sărmanii! Au consolări trucate, nu adevărata mângâiere a Domnului! Toţi suntem chemaţi să îi consolăm pe fraţii noştri, mărturisind că numai Dumnezeu poate elimina cauzele dramelor existenţiale şi spirituale. El poate face asta! Este puternic!
Mesajul lui Isaia, care răsună în această a doua duminică din Advent, este un balsam pe rănile noastre şi un stimulent de a pregăti cu angajare calea Domnului. De fapt, profetul vorbeşte astăzi inimii noastre pentru a ne spune că Dumnezeu uită păcatele noastre şi ne mângâie. Dacă noi ne încredinţăm Lui cu inimă umilă şi căită, El va dărâma zidurile răului, va umple găurile omisiunilor noastre, va netezi munţii mândriei şi vanităţii şi va deschide drumul întâlnirii cu El. Este curios, dar de atâtea ori ne este frică de mângâiere, de a fi mângâiaţi. Mai mult, ne simţim mai siguri în tristeţe şi în dezolare. Ştiţi de ce? Pentru că în tristeţe ne simţim aproape protagonişti. În schimb în mângâiere Duhul Sfânt este protagonistul! El este cel care ne mângâie, El este cel care ne dă curajul de a ieşi din noi înşine. El este cel care ne duce la izvorul oricărei mângâieri adevărate, adică Tatăl. Şi aceasta este convertirea. Vă rog, lăsaţi-vă mângâiaţi de Domnul! Lăsaţi-vă mângâiaţi de Domnul!
Fecioara Maria este „calea” pe care însuşi Dumnezeu şi-a pregătit-o pentru a veni în lume. Să îi încredinţăm ei aşteptarea de mântuire şi de pace a tuturor bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări: familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi, îi salut pe misionarii şi misionarele Identes, atât de buni, care fac atât de mult bine; pe credincioşii din Bianze, Dalmine, Sassuolo, Arpaise şi Oliveri; comunitatea românilor din Cordenons-Pordenone; asociaţia „Poarta Deschisă” din Modena, familiile din Fratta Polesine, pe tinerii din Petosino.
Vouă tuturor vă urez o duminică frumoasă. Vă rog, lăsaţi-vă mângâiaţi de Domnul! Aţi înţeles? Lăsaţi-vă mângâiaţi de Domnul! Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere! Şi mâini, zi frumoasă a Neprihănitei. Domnul să vă binecuvânteze.
