Papa Francisc: Să fim deschişi consolării lui Dumnezeu
09.12.2014, Vatican (Catholica) - Bucuria Bisericii constă în a fi Mamă, în a merge în căutarea oilor rătăcite, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată în capela Casei Sfânta Marta din Vatican, marţi, 9 decembrie 2014. Pontiful a spus că Bisericii nu îi foloseşte să aibă o „organigramă perfectă” dacă de fapt se demonstrează a fi tristă şi închisă, nefiind de fapt asemenea unei mame. De aici şi invitaţia de a fi „creştini veseli”, care cunosc consolarea bunătăţii lui Isus, citim pe situl Radio Vatican.
„Să deschidem porţile consolării Domnului”, a spus Papa Francisc, inspirându-se din prima lectură în care profetul Isaia vorbeşte despre sfârşitul chinurilor pentru Israel, după exilul în Babilon. „Poporul are nevoie de consolare. Prezenţa însăşi a Domnului este consolatoare. O anumită consolare se află şi în încercări, însă de obicei fugim de consolare, suntem neîncrezători, ne simţim cu mult mai comozi în propriile situaţii, în propriile lipsuri, în propriile păcate. În schimb, atunci când vine Duhul Sfânt, cel aducător de mângâiere, suntem conduşi la o anumită stare pe care noi nu o mai putem controla: este întocmai abandonarea în mâinile consolatoare ale Domnului”.
Papa Francisc a subliniat că „cea mai puternică dintre consolări este cea a îndurării şi a iertării”, făcând trimitere la finalul celui de-al 16-lea capitol al cărţii profetului Ezechiel când, după enumerarea multor păcate ale poporului, spune: „Dar Eu nu te-am abandonat; Eu îţi voi da mai mult, aceasta va fi răzbunarea Mea: consolarea şi iertarea”; „aşa este Domnul nostru”. Oprindu-se asupra Evangheliei zilei, în care se vorbeşte despre oaia rătăcită, Pontiful a spus: „Mă întreb care este consolarea pentru Biserică. După cum o persoană se simte consolată atunci când primeşte mângâierea şi iertarea lui Dumnezeu, tot astfel Biserica sărbătoreşte atunci când iese din sine însăşi.”
„Păstorul din Evanghelie, cel care pleacă în căutarea oiţei rătăcite, ar fi putut face socotelile în spirit negustoresc, spunând: ‘Mi-au rămas 99 de oi, dacă am pierdut una nu-i nici o problemă’; el ar fi putut face situaţia [contabilă] cu bilanţuri, câştiguri, pierderi. Însă nu face astfel, ci pleacă în căutarea oiţei şi nu se opreşte până când nu o găseşte, şi atunci sărbătoreşte”. Insistând asupra bucuriei de a ieşi din propriul confort şi a merge în căutarea fraţilor şi surorilor care se află departe, Papa Francisc a vorbit despre bucuria Bisericii care devine Mamă, devine rodnică.
„Atunci când Biserica nu face acest lucru, atunci când Biserica se opreşte în sine însăşi şi se închide în sine însăşi, chiar dacă este bine organizată şi cu o organigramă perfectă, totul fiind perfect, organizat, bine pus la punct, dacă lipseşte bucuria, sărbătoarea, pacea, atunci devine o Biserică neîncrezătoare, anxioasă, tristă, o Biserică mereu nemulţumită care nu prea se aseamănă unei mame, o astfel de Biserică nefiind folositoare, căci este o ‘Biserică muzeu’. Bucuria Bisericii este de a da viaţă, de a merge în căutarea oilor rătăcite, bucuria Bisericii constând tocmai în acea duioşie a păstorului, în bunătatea maternă”.
La finalul fragmentului din profetul Isaia, Papa a reluat imaginea Păstorului care-şi paşte turma şi o „adună prin puterea braţului Său”: „Domnul să ne dea harul să acţionăm asemenea unor creştini veseli în rodnicia Maicii Biserici, ferindu-ne de căderea în atitudinea acelor creştini trişti, nerăbdători, anxioşi, care au totul perfect în Biserică, dar nu cunosc ‘bucuria de a avea fii’. Fie ca Domnul să ne dăruiască mângâierea prin cunoaşterea consolării unei Biserici Mamă care iese din ea însăşi; să ne consoleze prin bunătatea lui Isus, prin bunătatea iertării de păcate.”
