Prima celebrare a Fer. Anton Durcovici, Episcop martir

09.12.2014, Iaşi (Catholica) - Anton Durcovici, Episcop martir, ridicat la cinstea altarelor la 17 mai 2014, va avea prima celebrare solemnă miercuri, 10 decembrie. În toate parohiile din Moldova Liturghia în cinstea Episcopului martir va fi celebrată cu solemnitate. În Catedrala din Iaşi, Liturghia de la ora 18.00 va fi urmată de o procesiune pe străzile oraşului. Liturghia de la Iaşi în cinstea Fer. Anton Durcovici va fi oficiată de PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină”. Vor participa PS Aurel Percă, Episcop auxiliar, preoţi din Iaşi, călugări şi călugăriţe, seminarişti şi credincioşi. La finalul Sfintei Liturghii se va merge în procesiune pe străzile oraşului cu relicvele Episcopului martir (o parte din testamentul său). Procesiunea se va încheia în capela special pregătită pentru Ep. Anton Durcovici la intrarea în Catedrală. Pentru a pregăti sărbătoarea, în parohii s-au făcut nouă zile de rugăciuni, iar preoţii le-au vorbit credincioşilor despre exemplul de viaţă oferit de Fer. Anton Durcovici.

În ziua de 10 decembrie se împlinesc 63 de ani de la moartea Episcopului Anton Durcovici în închisoarea din Sighetul Marmaţiei. Printre cei care au povestit despre condiţiile în care a murit Episcopul Anton Durcovici a fost şi Episcopul Ioan Ploscaru (Lanţuri şi teroare, Ediţia a doua, revizuită şi adăugită, Editura „Signata”, Timişoara, 1994, p. 157-158): „La două zile după [moartea Episcopului] un miliţian mai prietenos m-a dus în celula 13 să fac puţină ordine. Era celula în care murise Episcopul Anton Durcovici. Prima impresie a fost jalnică… Celula era din cele mari, pentru opt-zece persoane. […] Camera fiind mare, pe timp de iarnă era foarte friguroasă. Avea două ferestre duble, dar la o fereastră lipsea geamul din afară. Patul pe care a zăcut şi a murit era perpendicular pe peretele uşii. Lângă el, la peretele din dreapta, era un pat gol, fără saltea, pe care era o mătură de nuiele pentru măturat zăpada, două gamele goale şi a treia gamelă în care era puţin griş fiert în apă şi pe care se vedeau urme de şoareci… Tot aici erau două bucăţi de pâine uscată, una începută de el, a doua începută de şoareci. Într-o gamelă era o bucăţică de marmeladă din care se vedea că a gustat. […] Dintr-o singură privire am înţeles singurătatea şi mizeria în care a murit. Îmi simţeam inima strânsă de durere […]. Monseniorul Anton Durcovici a murit ca un martir, neavând altă asistenţă decât şoarecii închisorii.”