IPS Ioan Robu: Adevărul ne dă libertate în cuvânt şi faptă
12.12.2014, Bucureşti (Catholica) - Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu, care a aniversat în 8 decembrie 2014 30 de ani de la consacrarea episcopală, consideră că în fiecare om o sămânţă creşte spre Dumnezeu, iar adevărul îţi dă libertatea şi în cuvânt, şi în faptă, ca o lumină care se reflectă în toate. Într-un interviu acordat pentru AGERPRES, Înaltul Ierarh romano-catolic vorbeşte despre evenimentul consacrării, despre anii de izolare la care erau supuse Biserica şi ţara în timpul regimului comunist, despre relaţia dintre Biserica Romano-Catolică şi cea Ortodoxă.
„Parc-ar fi fost ieri ziua în care delegaţia de la Roma, venită în România, m-a anunţat că Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea are intenţia să mă consacre Episcop pentru Arhidieceza de Bucureşti”, într-o perioadă în care România se afla sub un regim ateu. „Anii au trecut foarte repede şi zi după zi, an după an, iată, stau în faţa acestei aniversări de 30 de ani pe care o definesc ca pe o viaţă deja întreagă. Dar sper ca Domnul să-mi mai dea alţi ani ca să adaug la aceştia alte activităţi, alte zile, alte experienţe”.
„S-a stabilit să merg la Roma pentru că aşa au hotărât mai mult autorităţile din România, să nu fie pe teritoriul românesc această consacrare, să nu aducă lume prea multă din afară. Şi aşa, să spunem, mai pe ascuns parcă, s-a hotărât să fie la Roma. Consacrarea a avut loc în Capela Paulină, în Palatul Apostolic, la care au asistat câţiva preoţi din România – a fost şi tatăl meu prezent – şi alte cunoştinţe pe care le aveam de la Roma unde studiasem… Erau ani mai dificili în sensul că nu se putea lua contact uşor cu Roma şi era esenţial acest lucru. Simţeam din plin izolarea la care erau supuse Biserica şi ţara ca atare. Da, au fost şi greutăţi, au fost şi bucurii.”
Arhiepiscopul a explicat motoul său episcopal: „Adevărul vă va face liberi!” „Am ales aceste cuvinte cu gândul clar, pe care mi-l formulasem încă înainte, şi din meditarea acestor cuvinte din Sfântul Ioan, dar şi din observarea lucrurilor cum merg. Pentru că fără Adevăr nu merge Lumina şi adevărul îţi dă libertatea şi în cuvânt şi în faptă şi cred că dacă am face o ierarhizare a tuturor lucrurilor pe care le cunoaştem în viaţă, cred că adevărul stă la vârf, ca o lumină care se reflectă în toate.”
Întrebat ce loc ocupă credinţa, Biserica, în viaţa societăţii secularizate în care trăim, IPS Ioan Robu a răspuns: „Chiar dacă, aparent, ar fi lăsate la o parte credinţa şi practica religioasă, cred că trebuie să ne obişnuim cu acest mod nou de a fi şi să nu punem în faţă întotdeauna nemulţumirea noastră că s-au schimbat lucrurile şi modul de a trăi şi să observăm şi alte aspecte. Eu cred că credinţa este la fel de preţuită în familiile noastre, chiar dacă practica s-a modificat, a scăzut. Ea este acolo. Şi la părinţi şi la copii. A suferit unele modificări, adevărat, dar ea este acolo… Acesta nu cred că e un ideal, ca să vezi biserica goală de lume şi să te gândeşti că lasă că ei celebrează acasă. Dimensiunea aceasta de trăire colectivă a credinţei este necesară nu numai pentru o mărturisire în comun a credinţei primite, dar şi pentru educarea viitoarelor generaţii. Să vadă că în credinţă, ca şi în celelalte sectoare ale vieţii, se creşte mai bine împreună, nu individual.”
Arhiepiscopul a împărtăşit şi amintiri legate de Suveranii Pontifi pe care i-a întâlnit: „Mai aproape de inimă şi mai legat de mine rămâne Ioan Paul al II-lea, care m-a şi ales să fiu Episcop, pe care l-am întâlnit de foarte multe ori la Roma, o dată şi aici, când a fost, în 1999, în vizită în România. El, da, rămâne pentru mine cel mai apropiat. Fără să spun că ceilalţi nu sunt apropiaţi. L-am cunoscut şi pe Papa Paul al VI-lea, când eram la studii. Era alt Papă, alt gen. Şi pe ceilalţi, Benedict al XVI-lea şi actualul Papă, Francisc. I-am întâlnit pe toţi, dar întâlnirea cu Ioan Paul al II-lea a fost diferită şi prin frecvenţa cu care ne-am întâlnit, dar şi prin modul lui special de a te face să-l simţi foarte aproape ascultându-te şi simţindu-l ca pe un părinte sau ca pe un frate foarte apropiat.”
Interviul a ajuns şi la tema ecumenismului, pornind de la vizita Papei Francisc la Patriarhia ecumenică de Constantinopol, din luna noiembrie. „Sigur că nu este simplu acest drum. Contactele uneori sunt mai uşoare, discuţiile mai senine. Alteori sunt, ca vremea, schimbătoare. Nu numai schimbătoare, dar contactele pot fi mai reci sau mai rare, cum se întâmplă şi acum. Sunt dificultăţi pe care le au unele Biserici Ortodoxe în dialogul cu Roma, adică cu Biserica Catolică… Dar eu cred că eforturile vor continua şi din partea catolicilor şi din partea ortodocşilor, ca să ne apropiem de idealul acesta de a fi împreună. E vorba despre forţa mărturiei comune. Acum fiecare, să spunem, strigăm din strane diferite, dar un strigăt comun, o mărturie comună a credinţei tuturor Bisericilor ar fi altceva în mijlocul lumii acesteia secularizate.”
