Papa Francisc: Isus este bucuria noastră
14.12.2014, Vatican (Catholica) - Au trecut două săptămâni din Advent, astăzi pentru credincioşii catolici latini fiind a treia duminică în drumul spre sărbătoarea naşterii Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Sfântul Părinte a recitat antifonul marian cu credincioşii şi pelerinii veniţi în Piaţa San Pietro. Dar înainte a susţinut o scurtă alocuţiune pe care o redăm după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, dragi copii, dragi tineri, bună ziua!
Deja de două săptămâni timpul de Advent ne-a invitat la vigilenţă spirituală pentru a pregăti calea pentru Domnul care vine. În această a treia duminică liturgia ne propune o altă atitudine interioară cu care să trăim această aşteptare a Domnului, adică bucuria. Bucuria lui Isus, aşa cum spune pancarta aceea: „Cu Isus bucuria este de-a casei”. Iată, ne propune bucuria lui Isus!
Inima omului doreşte bucuria. Toţi dorim bucuria, fiecare familie, fiecare popor aspiră la fericire. Dar care este bucuria pe care creştinul este chemat să o trăiască şi să o mărturisească? Este aceea care vine din apropierea lui Dumnezeu, din prezenţa Sa în viaţa noastră. De când Isus a intrat în istorie, cu naşterea Sa la Betleem, omenirea a primit germenul Împărăţiei lui Dumnezeu, ca un teren care primeşte sămânţa, promisiune a recoltei viitoare. Nu mai trebuie căutat în altă parte! Isus a venit să aducă tuturor bucuria şi pentru totdeauna. Nu este vorba despre o bucurie numai sperată sau amânată la paradis: aici pe pământ suntem trişti, dar în paradis vom fi bucuroşi. Nu! Nu este astfel, ci o bucurie deja reală şi experimentabilă acum, pentru că Isus însuşi este bucuria noastră, şi cu Isus bucuria este de-a casei, aşa cum spune acea pancartă a voastră: cu Isus bucuria este de-a casei. Toţi, să spunem asta: „Cu Isus bucuria este de-a casei”. Încă o dată: „Cu Isus bucuria este de-a casei”. Şi fără Isus nu există bucurie? Nu! Bine! El este viu, este Cel Înviat, şi acţionează în noi şi printre noi în special cu Cuvântul şi Sacramentele.
Noi toţi cei botezaţi, fii ai Bisericii, suntem chemaţi să primim mereu prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru şi să îi ajutăm pe ceilalţi să o descopere, sau să o redescopere dacă uneori au uitat-o. Este vorba despre o misiune foarte frumoasă, asemănătoare cu aceea a lui Ioan Botezătorul: a-i orienta pe oameni spre Cristos – nu spre noi înşine! – pentru că El este ţinta spre care tinde inima omului atunci când caută bucuria şi fericirea.
Sfântul Paul, în liturgia de astăzi, arată condiţiile pentru a fi „misionari ai bucuriei”: a ne ruga cu perseverenţă, a aduce mereu mulţumire lui Dumnezeu, a-l urma pe Duhul Său, a căuta binele şi a evita răul (cf. 1Tes 5,17-22). Dacă acesta va fi stilul nostru de viaţă, atunci Vestea Bună va putea să intre în atâtea case şi să ajute persoanele şi familiile să redescopere că în Isus este mântuirea. În El este posibil să găsim pacea interioară şi forţa pentru a înfrunta în fiecare zi diferitele situaţii ale vieţii, chiar şi cele mai apăsătoare şi dificile. Nu s-a auzit vreodată despre un sfânt trist sau despre o sfântă cu faţă de mort. Niciodată nu s-a auzit de aşa ceva! Ar fi un nonsens. Creştinul este o persoană care are inima plină de pace pentru că ştie să îşi pună bucuria în Domnul chiar şi atunci când trece prin momentele dificile ale vieţii. A avea credinţă nu înseamnă a nu avea momente dificile, ci a avea forţa de a le înfrunta ştiind că nu suntem singuri. Şi aceasta este pacea pe care Dumnezeu o dăruieşte fiilor Săi.
Cu privirea îndreptată spre Crăciunul de acum aproape, Biserica ne invită să mărturisim că Isus nu este un personaj al trecutului; El este Cuvântul lui Dumnezeu care astăzi continuă să lumineze drumul omului; gesturile Sale – Sacramentele – sunt manifestarea duioşiei, a mângâierii şi a iubirii Tatălui faţă de orice fiinţă umană. Fecioara Maria, „Pricina bucuriei noastre”, să ne facă mereu bucuroşi în Domnul, care vine să ne elibereze de atâtea sclavii interioare şi exterioare.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori, eu am uitat cum era fraza aceea. Iată, vedem: „Cu Isus bucuria este de-a casei”. Toţi împreună: „Cu Isus bucuria este de-a casei”.
Vă salut pe voi, familii, grupuri parohiale şi asociaţii, care aţi venit din Roma, din Italia şi din atâtea părţi ale lumii. Îndeosebi îi salut pe pelerinii din Civitella Casanova, Catania, Gela, Altamura şi pe tinerii din Frosinone. Salutându-i pe credincioşii polonezi, mă unesc spiritual cu conaţionalii lor şi cu toată Polonia, care astăzi aprind „lumânarea de Crăciun” şi reafirmă angajarea de solidaritate, în special în acest An al Caritas-ului care se celebrează în Polonia.
Şi acum salut cu afect pe copiii veniţi pentru binecuvântarea „Pruncuşorilor”, organizată de Centrul Oratorii Romane. Felicitări! Voi aţi fost buni, aţi fost bucuroşi aici în piaţă, felicitări! Şi acum aduceţi ieslea binecuvântată. Dragi copii, vă mulţumesc pentru prezenţa voastră şi vă urez Crăciun fericit! Când vă veţi ruga acasă, în faţa ieslei voastre, amintiţi-vă să vă rugaţi şi pentru mine, aşa cu eu îmi amintesc de voi. Rugăciunea este respiraţia sufletului: este important să găsim momente în timpul zile pentru a ne deschide inima către Dumnezeu, chiar şi cu rugăciunile simple şi scurte ale poporului creştin. Pentru aceasta, astăzi m-am gândit să vă ofer un cadou vouă tuturor care sunteţi aici în piaţă, o surpriză, pentru diferitele momente ale zile şi pentru diferitele situaţii ale vieţii. Este acesta. Câţiva voluntari îl vor distribui. Luaţi fiecare câte unul şi purtaţi-l mereu cu voi, ca ajutor pentru a trăi toată ziua cu Dumnezeu. Şi pentru că să nu uităm acel mesaj atât de frumos pe care voi l-aţi făcut aici cu pancarta: „Cu Isus bucuria este de-a casei”. Încă o dată: „Cu Isus bucuria este de-a casei”. Bravo!
Vouă tuturor o cordială urare de duminică frumoasă şi de poftă bună. Nu uitaţi, vă rog, să vă rugaţi pentru mine. La revedere! Şi multă bucurie!
