Papa Francisc: Când Domnul bate, să nu îl lăsăm să treacă
21.12.2014, Vatican (Catholica) - În ultima duminică a Adventului, Papa Francisc s-a întâlnit, conform tradiţiei, cu romanii şi pelerinii veniţi în Piaţa San Pietro, pentru rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”, vorbindu-le acestora despre „da”-ul spus de Fecioara Maria şi lecţiile ce le putem învăţa de la acest „da”. Redăm alocuţiunea papală dinaintea rugăciunii, după traducerea apărută pe situl Diecezei de Iaşi.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, a patra şi ultima duminică din Advent, liturgia vrea să ne pregătească pentru Crăciunul care este de acum la uşă, invitându-ne să medităm relatarea veştii îngerului aduse Mariei. Arhanghelul Gabriel revelează Fecioarei voinţa Domnului ca ea să devină mama Fiului Său unicul născut: „Vei zămisli şi vei naşte un Fiu şi îl vei numi Isus. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt” (Lc 1,31-32). Să ne îndreptăm privirea spre această simplă tânără din Nazaret, în momentul în care se face disponibilă la mesajul divin cu „da”-ul ei; să percepem două aspecte esenţiale ale atitudinii ei, care este pentru noi model de a ne pregăti pentru Crăciun.
Înainte de toate credinţa ei, atitudinea ei de credinţă, care constă în a asculta Cuvântul lui Dumnezeu pentru a se abandona acestui Cuvânt cu deplină disponibilitate a minţii şi a inimii. Răspunzând îngerului, Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău” (v. 38). În acel „iată-mă” al ei plin de credinţă, Maria nu ştie pe ce drumuri va trebui să se aventureze, ce dureri va trebui să îndure, ce riscuri va trebui să înfrunte. Dar este conştientă că Domnul e cel care cere şi ea se încrede total în El, se abandonează iubirii Sale. Aceasta este credinţa Mariei!
Un alt aspect este capacitate Mamei lui Cristos de a recunoaşte timpul lui Dumnezeu. Maria este cea care a făcut posibilă întruparea Fiului lui Dumnezeu, „revelarea misterului, învăluit în tăcere timp de veacuri veşnice” (Rom 16,25). A făcut posibilă întruparea Cuvântului graţie tocmai „da”-ului său umil şi curajos. Maria ne învaţă să percepem momentul favorabil în care Isus trece în viaţa noastră şi cere un răspuns prompt şi generos. Şi Isus trece. De fapt, misterul naşterii lui Isus la Betleem, care a avut loc istoric cu peste două mii de ani în urmă, se realizează, ca eveniment spiritual, în „ziua de azi” a liturgiei. Cuvântul, care găseşte locuinţă în sânul feciorelnic al Mariei, în celebrarea Crăciunului vine să bată din nou la inima fiecărui creştin: trece şi bate. Fiecare dintre noi este chemat să răspundă, ca Maria, cu un „da” personal şi sincer, punându-se pe deplin la dispoziţia lui Dumnezeu şi a milostivirii Sale, a iubirii Sale.
De câte ori trece Isus în viaţa noastră şi de câte ori ne trimite un înger şi de câte ori nu ne dăm seama de aceasta, pentru că suntem aşa de prinşi, cufundaţi în gândurile noastre, încât nu ne dăm seama de El care trece şi bate la uşa inimii noastre, cerând primire, cerând un „da”, ca acela al Mariei. Un sfânt spunea: „Îmi este teamă că Domnul trece”. Ştiţi de ce îi era teamă? Teamă că nu îşi dă seama şi că îl lasă să treacă. Atunci când noi simţim în inima noastră: „Aş vrea să fiu mai bun, mai bună… Sunt căit de acest lucru pe care l-am făcut…”, este tocmai Domnul cel care bate. Te face să simţi aceasta: voinţa de a fi mai bun, voinţa de a rămâne mai aproape de alţii, de Dumnezeu. Dacă tu simţi aşa, opreşte-te. Este Domnul acolo! Şi mergi la rugăciune şi probabil la spovadă, ca să te cureţi un pic…: acest lucru face bine. Dar aminteşte-ţi bine: dacă simţi această voinţă de a fi mai bun, El este cel care bate: nu îl lăsa să treacă!
În misterul Crăciunului, alături de Maria este prezenţa tăcută a Sfântului Iosif, aşa cum este reprezentată în fiecare iesle – şi în ceea ce puteţi admira aici, în Piaţa San Pietro. Exemplul Mariei şi al lui Iosif este pentru noi toţi o invitaţie la a-l primi cu deschiderea totală a sufletului pe Isus, care din iubire s-a făcut fratele nostru. El vine să aducă lumii darul păcii: „Pe pământ pace oamenilor, pe care El îi iubeşte” (Lc 2,14), aşa cum au vestit îngerii în cor păstorilor. Darul preţios al Crăciunului este pacea, pacea sufletului. Să deschidem porţile lui Cristos!
Ne încredinţăm mijlocirii Mamei noastre şi a Sfântului Iosif, pentru a trăi un Crăciun cu adevărat creştin, liberi de orice mondenitate, gata să îl primim pe Mântuitorul, Dumnezeu-cu-noi.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi, credincioşi romani şi pelerini veniţi din diferite ţări; familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Îndeosebi îi salut pe tinerii din Mişcarea Focolarinilor, Comunitatea Papa Ioan al XXIII-lea şi scoutiştii AGESCI din Tor Sapienza (Roma).
Nu uitaţi: Domnul trece şi dacă tu simţi voinţa de a te îmbunătăţi, de a fi mai bun, Domnul este cel care bate la uşa ta. La acest Crăciun, Domnul trece. Urez tuturor o duminică frumoasă şi un Crăciun de speranţă, cu porţile deschise pentru Domnul, un Crăciun de bucurie şi de fraternitate. Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună! La revedere!
