Micile seminţe de la Taizé împotriva oprimării săracilor şi minorităţilor
02.01.2015, Roma (Catholica) - „Nu căutăm succesul. Dar într-un moment în care lumea este străbătută de tensiuni, mulţi tineri europeni ar vrea să fie purtători ai unei speranţe în locurile în care trăiesc. Întâlniri ca aceea de la Praga nu sunt scop în sine. Îi susţin pe tineri în această aspiraţie profundă a lor”. Aşa răspunde fratele Alois, superior al Comunităţii din Taizé, celui care îl întreabă despre secretul succesului întâlnirilor europene de la sfârşit de an organizate de comunitatea ecumenică întemeiată de fratele Roger Schutz. Şi anul acesta treizeci de mii de tineri au ales să petreacă noaptea dintre ani în rugăciune, aflăm din relatarea publicată în traducere pe Ercis.ro.
Italienii sunt grupul cel mai numeros, urmaţi de polonezi şi ucraineni; sunt catolici, ortodocşi şi protestanţi împreună. Întâlnirea din acest an se desfăşoară la Praga şi este centrată pe chemarea lui Isus de a fi sare a pământului. „Isus”, a subliniat fratele Alois, „nu spune: ‘trebuie să fiţi’. Ci pur şi simplu: ‘Voi sunteţi sarea pământului’. Sarea nu este amestecată cu pământul omenirii. Cristos ne trimite pretutindeni să ducem vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu”. Referitor la contribuţia dată anul acesta de oraşul Praga la întâlnire, a declarat: „Situaţia creştinilor în Republica Cehă ne face să reflectăm. Sunt aici o minoritate aşa cum sunt în multe părţi ale lumii şi cum erau primii creştini. Ei sunt sarea pământului, nu caută puterea, nu impun societăţii propriile opinii, ci sunt umili artizani ai păcii şi ai dreptăţii acolo unde trăiesc”.
Legat de faptul că „sute tinerii europeni, mai ales francezi şi englezi, care pleacă în Siria şi se înrolează în ISIS”, fenomen prin care „violenţa pare să aibă mai multă atracţie decât iubirea”, fratele Alois a explicat: „Plecarea acestor tineri reprezintă un fapt grav. Astăzi mulţi tineri sunt neglijaţi, dezorientaţi, nu au loc de muncă, nici o perspectivă viitoare. Nu violenţa îi atrage, ci căutarea unui motiv care să dea sens vieţii lor. Ceva pentru care să poată spune: ‘Viaţa mea are o semnificaţie’. Aşadar, întrebarea care ne asaltează este aceasta: cum să fim mai aproape de aceşti tineri dezorientaţi, cum să-i însoţim înainte ca ei să ia decizii irevocabile?”
„Tinerii astăzi în Europa călătoresc, învaţă limbi, le place să se întâlnească liber între tineri din diferite naţiuni. Pentru o mai mare armonie în Europa, creştinii au o responsabilitate deoarece îl urmează pe Cristos care îi cheamă pe toţi oamenii la unitate. Trebuie să înfruntăm provocări necunoscute: cum să intrăm pozitiv în globalizare fără ca acest proces să aibă drept consecinţă asuprirea celor mai săraci sau a minorităţilor? Acestea sunt întrebările care-i fascinează pe tineri şi unii dintre ei sunt dispuşi să-şi pună în joc viaţa lor în acest tip de căutare a solidarităţii umane. Am vrea să susţinem acest curent, chiar dacă este umil şi uneori ascuns”.
Întrebat dacă el crede cu adevărat că într-o lume cum este cea actuală mai există spaţiu pentru speranţă, a răspuns: „Aş vrea să aduc asupra viitorului o privire de încredere şi pentru aceasta mă bazez pe tinerii mulţi pe care-i primim la Taizé şi sunt plini de speranţă pentru viitor… Care poate să fie contribuţia noastră, a creştinilor, pentru a trezi o speranţă? Credinţa noastră este autentică numai în măsura în care se întrupează într-o fraternitate. Aceasta este inima mesajului evanghelic… Aşadar să descoperim că fericirea nu se află în acel ‘fiecare pentru sine’, ci în solidaritatea dintre fiinţele umane. Probabil putem arunca doar mici seminţe. Însă Dumnezeu a putut să se reveleze în istorie pentru că unele persoane – ca Avraam şi Maria – au crezut că pentru El nimic nu era imposibil”.
