Papa Francisc: Numai pe calea iubirii îl putem cunoaşte pe Dumnezeu
08.01.2015, Vatican (Catholica) - În predica la Sfânta Liturghie de joi, 8 ianuarie 2015, din capela reşedinţei sale din Casa Sfânta Marta, pe care a oferit-o pentru victimele atentatului brutal de la sediul publicaţiei pariziene „Charlie Hebdo”, Papa Francisc a prezentat câteva scurte consideraţii despre lecturile biblice ale zilei din ritul roman sau latin. Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu, a spus Sfântul Părinte, este nevoie de iubire, inteligenţa nefiind îndeajuns. Dumnezeu este cel care ne-a iubit mai întâi, a subliniat Papa, referindu-se la lectura biblică luată din Prima Scrisoare a Sf. Apostol Ioan, iar iubirea creştină este făcută din fapte concrete, nu din cuvinte, citim pe situl Radio Vatican.
„Dumnezeu e iubire şi numai pe calea iubirii îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu. O iubire rezonabilă, însoţită de raţiune, dar iubire. ‘Cum pot să iubesc ceea ce nu cunosc?’ – s-ar putea întreba cineva. ‘Iubeşte-i pe cei de lângă tine!’, a răspuns Papa. Aceasta este învăţătura celor două porunci. Cea mai mare este să-l iubeşti pe Dumnezeu, pentru că El este iubire. Dar a doua este să-l iubeşti pe aproapele. Pentru a ajunge la cea dintâi trebuie să urcăm scările celei de a doua: altfel spus, prin iubirea faţă de aproapele ajungem să-l cunoaştem pe Dumnezeu, care este iubire. Numai printr-o iubire raţională, dar iubind, putem ajunge la această iubire.”
„Cine iubeşte, îl cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, nu l-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire. Dar nu o iubire de telenovelă. Nu! O iubire trainică, puternică, o iubire veşnică, o iubire care se arată – arătarea este un cuvânt din aceste zile – în Fiul Său, care a venit să ne mântuiască. Iubire concretă, iubire făcută din fapte şi nu din cuvinte. Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu e necesară viaţa întreagă, un parcurs, un drum de iubire, de cunoaştere, de iubire faţă de aproapele, de iubire faţă de cei care ne urăsc, de iubire faţă de toţi oamenii”.
Subliniind cuvintele Sfântului Apostol Ioan, potrivit căruia Dumnezeu este Cel care ne-a iubit mai întâi, Pontiful a făcut referinţă la profetul Ieremia, care spune că iubirea lui Dumnezeu este ca floarea de migdal, prima care înfloreşte când vine primăvara. Comentând apoi pagina Evangheliei, despre înmulţirea celor cinci pâini şi a celor doi peşti, Sfântul Părinte a scos în evidenţă atitudinea lui Isus faţă de mulţime: Lui i s-a făcut milă pentru erau ca nişte oi dezorientate, fără păstor. De aceea, Isus începe să înveţe mulţimile şi lumea îl ascultă. Când se face târziu şi cere discipolilor să dea de mâncare mulţimii, discipolii dau dovadă de „o anumită nervozitate”, ceea ce arată că Dumnezeu a iubit cel dintâi, în timp ce discipolii nu au înţeles.
„Aşa este iubirea lui Dumnezeu: ne aşteaptă mereu, ne surprinde mereu. Este Tată, este Tatăl nostru care ne iubeşte nespus de mult, care este mereu dispus să ne ierte. Nu o dată, ci de 70 de ori câte 7. Întotdeauna! Ca un tată plin de iubire. Pentru a-l cunoaşte pe acest Dumnezeu, care este iubire, trebuie să urcăm treapta iubirii faţă de aproapele, prin faptele de caritate, prin faptele de milostenie, pe care Domnul ni le-a învăţat. Fie ca Domnul, în aceste zile în care Biserica ne face să ne gândim la manifestarea, arătarea lui Dumnezeu, să ne dăruiască harul de a-l cunoaşte pe calea iubirii”.
