Libertate şi respect: L`Osservatore Romano rezumă dialogul Papei cu jurnaliştii
16.01.2015, Roma (Catholica) - O premisă, opt răspunsuri la tot atâtea întrebări, cincizeci de minute de conversaţie. În timpul zborului de la Colombo la Manila, Papa Francisc a reînnoit cutuma întâlnirii cu jurnaliştii inaugurată în timpul primei călătorii în Brazilia. Şi exact aşa cum a făcut întorcându-se de la Rio de Janeiro, a vorbit îndelung, oprindu-se asupra principalelor motivaţii ale celei de-a doua călătorii în Extremul Orient, dar tratând fără reticenţe şi teme de mare actualitate: de la terorism la ecologie, de la dialog la libertate. În dimineaţa zilei de joi 15 ianuarie 2015, când în Italia era încă noapte, Pontiful s-a prezentat în sectorul avionului rezervat pentru mass-media, însoţit de directorul biroului de presă al Sfântului Scaun, pr. Federico Lombardi, care i-a cerut să explice semnificaţia canonizării lui Iosif Vaz, pentru care nu s-a aşteptat constatarea unei minuni, ci a fost a fost suficient cultul de sfinţenie recunoscut lui încă de la început. Papa, obosit, după cum a recunoscut chiar el, dar zâmbitor, a amintit că este vorba despre o metodologie prevăzută pentru Biserică pentru bărbaţi şi femei deja beatificaţi, care de mult timp şi de fapt sunt veneraţi ca sfinţi. Pentru aceasta nu este nevoie de o altă minune pentru a completa itinerarul canonic.
Papa Francisc a citat canonizarea lui Angela de Foligno şi toate cele succesive, voite de el personal, alegând figuri exemplare de evanghelizatori din diferite zone ale lumii: iezuitul Petru Favre, pentru Europa; Episcopul Francisc de Laval şi sora Maria a Întrupării Guyart Martin, pentru Canada; iezuitul José de Anchieta, pentru Brazilia; însuşi Iosif Vaz pentru Sri Lanka. Şi a anunţat că în septembrie, în cursul călătoriei în Statele Unite ale Americii, va proclama sfânt şi pe franciscanul spaniol Junípero Serra. De fapt, toate aceste figuri fac parte din teologia şi din spiritualitatea exortaţiei Evangelii gaudium.
Prima întrebare adresată lui s-a referit la dezastrele ambientale provocate de om, ale căror consecinţe sunt deosebit de evidente în Asia. A fost întrebat, în această privinţă, şi care sunt timpii publicării aşteptatei enciclice dedicate tocmai apărării creaţiei. Papa a reafirmat convingerea sa că omul prea des „pălmuieşte” natura, crezându-se într-un fel stăpân al pământului. Şi a citat încă o dată vorba unui ţăran bătrân, conform căruia Dumnezeu iartă mereu, oamenii iartă uneori, în timp ce natura nu iartă niciodată: dacă o pălmuieşti, te pălmuieşte, a comentat Pontiful, reevocând experienţa sa la Aparecida, unde a fost puternice denunţările Episcopilor brazilieni privind despădurirrea Amazoniei, plămân al lumii. El însuşi, a destăinuit, în urmă cu cinci ani s-a unit în Argentina cu o comisie pentru drepturile umane, care a prezentat o petiţie pentru a opri despădurirea în provincia Salta.
Printre multele voci autoritare care în orice parte a lumii se ridică în apărarea ambientului Papa a voit să aducă omagiu îndeosebi vocii Patriarhului Bartolomeu. Cât priveşte enciclica, Papa Francisc mai întâi a reconstruit itinerarul elaborării sale: o schiţă iniţială, pregătită de Cardinalul Turkson şi de colaboratorii săi, a fost apoi lucrată chiar de Pontif, recurgând şi la câteva ajutoare, şi apoi încredinţată teologilor pentru o revizuire. După alte etape, care implică Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, Secretariatul de Stat şi pe teologul Casei Pontificale, în martie Papa îi va dedica o săptămână întreagă, cu obiectivul de a o încredinţa pentru traducerile în diferite limbi pe la sfârşitul lunii, sperând să o poată publica prin iunie sau iulie. Oricum, pentru Pontif este important ca acest document să poată constitui o contribuţie la conferinţa de la Paris, programată la sfârşitul anului 2015, pentru că aceea desfăşurată recent în Peru l-a dezamăgit datorită lipsei de decizii curajoase.
Papa Francisc a fost apoi întrebat care este mesajul pentru credincioşii filipinezi care îl aşteaptă. Şi în acest caz Papa a reafirmat că în centrul vizitei sale vor fi săracii care vor să meargă înainte; săracii care au suferit datorită taifunului Yolanda şi încă suferă datorită consecinţelor sale; săracii care au credinţă şi speranţă; săracii exploataţi şi cei care îndură nedreptăţi spirituale, sociale şi existenţiale. Pontiful a făcut aluzie şi la comemorarea celui de-al cincilea centenar al evanghelizării ţării şi a relatat experienţa trăită, cu puţin înainte de a pleca, în timpul unui prânz în reşedinţa de la Santa Marta cu un grup de migranţi filipinezi care au părăsit patria, pe mama, pe tatăl, pe copii, pentru a căuta un viitor mai bun.
Următoarea întrebare s-a referit la cele trei sute de atacuri sinucigaşe făcute şi de copii în timpul conflictului din Sri Lanka: o practică revenită din păcate de tragică actualitate. Papa Francisc s-a declarat convins că în spatele fiecărui atentat sinucigaş există un dezechilibru uman, adică o lipsă de echilibru cu privire la valoarea vieţii. Astfel, în timp ce există atâţia oameni care lucrează dând viaţa, cum sunt misionarii, alţii în schimb dau viaţa autodistrugându-se şi pentru a distruge. Revelând că a condus teza pentru licenţă pregătită de un pilot de avion pe tema japonezilor kamikaze – dar, a precizat el, fenomenul nu se referă numai la Orient – a afirmat că ar exista chiar studii în sprijinul tezei că japonezii au încercat să îi exporte pe kamikaze şi în Italia în timpul fascismului. De altfel, a adăugat el, fenomenul apare legat de sistemele dictatoriale: de fapt, totalitarismele ucid, dacă nu viaţa, posibilităţile pentru viitor.
Lărgind apoi discursul la toate formele de exploatare a copiilor – îndeosebi legate de muncă şi de sex – Papa a amintit că a participat cu ani în urmă, împreună cu unii membrii ai guvernului argentinian, la o campanie împotriva acestei exploatări şi a întâlnit rezistenţe. Şi în perioada petrecută în Germania a putut constata, prin unele publicaţii, însemnătatea fenomenului grav al turismului pe fond sexual în sud-estul asiatic. Şi a conchis reafirmând că munca sclavă a copiilor este teribilă. Apoi un jurnalist s-a referit la ameninţările la adresa integrităţii Pontifului, întrebându-l dacă îl îngrijorează. Papa a răspuns că este îngrijorat mai degrabă pentru credincioşi şi că a tratat problema cu securitatea vaticană. Cât îl priveşte pe el, frica este depăşită de o mare doză de inconştienţă şi de încredinţarea în mâna Domnului, de la care – a conchis zâmbind – aşteaptă numai un har: acela să nu simtă durere.
S-a vorbit apoi despre vizita făcută miercuri seara în templul budist din Colombo. Un gest semnificativ dacă ne gândim – a afirmat Papa – că unii misionari creştini din secolul al XX-lea considerau budismul o înşelătorie sau o religie diabolică. Papa explicat în această privinţă că raporturile dintre religii se trăiesc în respect, evidenţiind că deşi în Sri Lanka există mici grupuri fundamentaliste, este vorba în realitate de cercuri ideologice, care nu sunt cu poporul. Apoi a afirmat că şi protestanţii nu erau bine văzuţi în anii copilăriei sale. Şi a repetat relatarea primei sale experienţe „ecumenice” trăite graţie bunicii, care l-a asigurat că femeile din Armata Salvării, cu toate că nu erau surori şi deşi erau protestante, oricum erau bune. În afară de asta, a adăugat el, astăzi Biserica a crescut pe terenul respectării celorlalte religii, chiar dacă au existat timpuri întunecate şi trebuie să admitem asta fără să ne ruşinăm.
Deosebit de actuală următoarea întrebare – pe care însuşi Sfântul Părinte a definit-o inteligentă şi bună – referitoare la libertatea religioasă şi la libertatea de exprimare. Ambele sunt drepturi umane fundamentale, a recunoscut Pontiful. Şi tocmai referindu-se la recentele fapte din Paris, a spus că fiecare are dreptul de a practica propria religie, fără a ofensa, în mod liber. Mai ales nu trebuie să se ofenseze, să se facă război şi să se ucidă în numele propriei religii, adică în numele lui Dumnezeu. În acest sens, şi creştinii au fost păcătoşi: dar trebuie reafirmat că a ucide în numele lui Dumnezeu este o aberaţie. Cât priveşte libertatea de exprimare, există dreptul dar şi obligaţie de a spune ceea ce se gândeşte pentru binele comun: şi acest lucru este valabil mai ales pentru personajele publice. Însă trebuie făcut acest lucru fără a ofensa. Şi ţinând cont că există limite. Pentru a explica asta, Pontiful a recurs la un exemplu: citându-l pe organizatorul vizitelor papale, Alberto Gasbarri, a spus că dacă un mare prieten ca el ar ofensa-o pe mama sa, i s-ar cuveni să primească un pumn. Aşadar nu trebuie insultat.
Papa Francisc a amintit şi că Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre o mentalitate post-pozitivistă din care derivă o judecată de fon negativ cu privire la religii, văzute ca un soi de sub-cultură, tolerate dar puţin luate în considerare. Astfel, există din aceia care bârfesc religiile, care le iau în râs, care provoacă. Însă există limite pentru libertatea de exprimare, pentru că fiecare religie are demnitate şi nu poate să fie luată în râs. Apoi Pontifului i-a fost prezentată posibilitatea de a-i implica pe liderii religioşi mondiali într-o nouă întâlnire după stilul celor celebrate la Assisi. Papa Francisc a revelat că se lucrează la aceasta, şi pentru că preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, Cardinalul Tauran, a primit cereri în acest sens de la exponenţi din alte religii.
În sfârşit Papa a fost întrebat despre poziţia sa cu privire la instituirea unei comisii de anchetă despre războiul civil din Sri Lanka şi, în general cu privire la comisiile care şi în alte ţări încearcă să restabilească adevărul cu privire la episoade asemănătoare în numele reconcilierii naţionale. A admis că a cunoscut numai comisia instituită în Argentina şi că i-a dat sprijinul său deoarece se străduia că caute echilibru şi nu răzbunare. Apoi a amintit în această privinţă cuvintele preşedintelui Sri Lankăi, precizând să nu le interpreteze în sens politic: trebuie mers înainte în munca de pace, de reconciliere şi mai ales de armonie, care este – a explicat el – mai semnificativă decât primele două, pentru că armonia dă fericirea şi bucuria. Nu este uşor, a recunoscut el, dar trebuie ajuns la inima poporului, pentru că numai inima poporului cunoaşte suferinţele şi nedreptăţile şi ştie să ajungă la iertare.
La sfârşit, Papa Francisc s-a apropiat de Caroline Pigozzi, jurnalistă şi scriitoare franceză, care pentru ziua sa de naştere i-a oferit un medalion care o reprezenta pe Fecioara de Luján realizat de sculptorul Contaux în anii ’30. Şi cu această ocazie, Pigozzi a oferit în dar Pontifului un basorelief, cu efigia Sfintei Tereza de Lisieux. Papa Francisc i-a mulţumit public jurnalistei pentru cadou, amintind de propria evlavie faţă de sfânta patroană a misiunilor. Şi, reluând microfonul, a făcut urări agenţiei ANSA, agenţie de presă italiană care împlineşte şaptezeci de ani.
Imagini
