Papa Francisc: Unitatea creştinilor cere întâlnire, nu teorie
26.01.2015, Vatican (Catholica) - Mai mult decât „discuţiile teoretice”, ceea ce îi uneşte pe creştini este întâlnirea, a spus Papa Francisc la încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. „Unitatea creştinilor – suntem convinşi de aceasta – nu va fi rodul rafinatelor discuţii teoretice în care fiecare va încerca să-l convingă pe celălalt despre temeinicia propriilor opinii”, a spus Pontiful în cadrul Vesperelor din Bazilica San Paolo fuori le mura în 25 ianuarie. „Pentru a ajunge la profunzimea misterului lui Dumnezeu, avem nevoie unii de alţii, să ne întâlnim şi să ne confruntăm sub călăuzirea Duhului Sfânt, care armonizează diversităţile şi depăşeşte conflictele, reconciliază diversităţile.” SRUC se desfăşoară în mod tradiţional în perioada 18-25 ianuarie.
Între cei prezenţi la Vesperele din acest an s-au numărat reprezentantul Patriarhului ecumenic, Mitropolitul Gennadios; reprezentantul Arhiepiscopului de Canterbury, David Moxon; şi diferiţi alţi reprezentanţi ai Bisericilor şi Comunităţilor ecleziale. Discursul Papei Francisc s-a concentrat în principal pe relatarea din Evanghelia Sf. Ioan despre întâlnirea lui Isus cu femeia samarineană la fântână. „Lui nu îi este greu să îi întâlnească pe samarinenii consideraţi eretici, schismatici, separaţi de iudei. Atitudinea sa ne face să înţelegem că o confruntare cu acela care este diferit de noi poate să ne facă să creştem.”
În relatarea evanghelică, Isus îi cere femeii să bea, dar Pontiful a subliniat că este mai mult decât o sete fizică: „este şi sete de întâlnire, dorinţă de a deschide un dialog cu acea femeie, oferindu-i astfel posibilitatea unui drum de convertire interioară. Isus este răbdător, respectă persoană pe care o are în faţa sa, i se revelează progresiv. Exemplul său ne încurajează să căutăm o confruntare senină cu celălalt. Pentru a ne înţelege şi a creşte în caritate şi în adevăr, trebuie să ne oprim, să ne acceptăm şi să ne ascultăm. În acest mod, se începem deja să experimentăm unitatea.”
Când femeia îl întreabă pe Isus „cu privire la adevăratul loc al adorării lui Dumnezeu”, Cristos „merge la esenţial, dărâmând orice zid de despărţire. El vorbeşte despre adevăratul sens al adoraţiei… Multe controverse dintre creştini, moştenite din trecut, se pot depăşi punând deoparte orice atitudine polemică sau apologetică şi căutând împreună să se perceapă ceea ce ne uneşte, adică acea chemare de a participa la misterul de iubire al Tatălui revelat nouă de Fiul prin intermediul Duhului Sfânt. Sfântul Părinte a continuat spunând că „existenţa umană revelează aspiraţii nemărginite: căutarea adevărului, setea de iubire, de dreptate şi de libertate”.
„Sunt dorinţe potolite numai în parte, pentru că din adâncul fiinţei sale omul se mişcă spre un ‘mai mult’, un absolut capabil să satisfacă setea sa în mod definitiv. Răspunsul la aceste aspiraţii este dat de Dumnezeu în Isus Cristos, în misterul său pascal… Acest mister de iubire este motivul cel mai profund al unităţii care-i leagă pe toţi creştinii şi care este mult mai mare decât diviziunile care au avut loc în decursul istoriei. Pentru acest motiv, în măsura în care ne apropiem cu umilinţă de Domnul Isus Cristos, ne apropiem şi între noi.” Întâlnirea samarinenei cu Isus a făcut-o misionară, „i-a redat sensul şi bucuria de a trăi şi ea simte dorinţa să comunice aceasta. Astăzi există o multitudine de oameni obosiţi şi însetaţi, care ne cer nouă, creştinilor, să le dăm să bea. Este o cerere de la care nu ne putem sustrage.”
„În chemarea de a fi evanghelizatori, toate Bisericile şi Comunităţile ecleziale găsesc un loc esenţial pentru o colaborare mai strânsă. Pentru a putea desfăşura în mod eficace această misiune, trebuie să evităm să ne închidem în propriile particularisme şi exclusivisme, precum şi să impunem uniformitate după planuri pur şi simplu umane. Angajarea comună de a vesti Evanghelia permite să se depăşească orice formă de prozelitism şi ispita de competiţie. Toţi suntem în slujba unicei şi aceleiaşi Evanghelii!”
