Papa Francisc: Să nu se privatizeze credinţa
29.01.2015, Vatican (Catholica) - Cei care se închid în cercul unei elite, privatizând credinţa şi dispreţuindu-i pe ceilalţi, nu urmează calea cea nouă inaugurată de Isus, a spus Papa Francisc în predica la Sfânta Liturghie din dimineaţa zilei de joi, 29 ianuarie 2015, prezidată în capela Casei Sfânta Marta. Comentând prima lectură din Liturghia zilei, luată din Scrisoarea către Evrei, Papa Francisc a spus că Isus este „calea cea nouă şi vie” pe care trebuie să o urmăm, „potrivit modalităţii dorite de El”. Căci există şi forme greşite de viaţă creştină, Isus oferind criteriile pentru a nu urma modelele greşite, unul dintre acestea fiind, a spus Papa, privatizarea mântuirii, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
„Este adevărat că Isus ne-a mântuit pe toţi, însă nu în general; ne-a mântuit pe toţi şi pe fiecare în parte, cu nume şi prenume, aceasta fiind mântuirea personală. Cu adevărat sunt mântuit; Domnul m-a privit şi şi-a dat viaţa pentru mine, mi-a deschis această poartă, această cale nouă pentru mine şi pentru fiecare dintre noi, astfel încât fiecare dintre noi poate spune: ‘pentru mine’. Dar există pericolul să uităm că El ne-a mântuit pe fiecare în parte dar şi în cadrul unui popor, de vreme ce l-a chemat pe Avraam şi i-a promis orânduirea unui popor. Domnul ne mântuieşte în rândul unui popor. De aceea, autorul Scrisorii către Evrei ne spune: ‘Să fim atenţi unii faţă de alţii pentru a da impuls carităţii şi faptelor bune! Să nu părăsiţi adunarea voastră, după obiceiul unora, ci să vă îndemnaţi, cu atât mai mult cu cât vedeţi că se apropie ziua!’ Privatizarea mântuirii este o cale greşită”.
Există trei criterii necesare pentru a nu privatiza mântuirea: credinţa în Isus care ne purifică; speranţa care ne face să privim la promisiuni şi să mergem înainte; şi caritatea, adică atenţia unii faţă de ceilalţi, pentru a ne stimula reciproc în caritate şi fapte bune. „Când mă aflu într-o parohie, într-o comunitate – oricare ar fi aceasta – m-aş putea afla acolo pentru a privatiza mântuirea şi a fi prezent doar dintr-un motiv întrucâtva social. Însă, pentru a nu o privatiza, trebuie să mă întreb pe mine însumi dacă exprim, dacă comunic credinţa; dacă exprim şi comunic speranţa; dacă exercit şi comunic caritatea. Dacă într-o comunitate credincioşii nu-şi vorbesc unii cu ceilalţi şi nu se implică unul în favoarea celuilalt exercitând aceste trei virtuţi, atunci membrii acestei comunităţi au privatizat credinţa. Fiecare caută propria mântuire, nu mântuirea tuturor, mântuirea poporului.”
Autorul Scrisorii către Evrei, a continuat Papa, oferă un sfat „practic” foarte important: „să nu părăsim adunarea noastră, după obiceiul unora”. Acest lucru se întâmplă când ne aflăm într-o adunare – într-o parohie, într-un grup, şi-i judecăm pe alţii. Nu aceasta este calea nouă şi vie pe care Domnul ne-a deschis-o, ne-a inaugurat-o”. „Îi dispreţuiesc pe alţii, părăsesc comunitatea totală, părăsesc poporul lui Dumnezeu; [aceştia] au privatizat mântuirea: mântuirea este pentru mine şi grupul meu restrâns, dar nu pentru întreg poporul lui Dumnezeu. Iar aceasta este o greşeală foarte mare. Este vorba despre aşa-numita ‘elită eclezială’. Când în rândul poporului lui Dumnezeu se creează aceste grupuri crezând că sunt buni creştini; chiar dacă au poate bună voinţă, rămân mici grupuri care au privatizat mântuirea”.
„Dumnezeu”, a subliniat Papa, „ne mântuieşte în cadrul unui popor, nu în rândul elitelor pe care le-am constituit prin modul nostru de a înţelege credinţa. Iar acestea nu reprezintă haruri de la Domnul. Să ne gândim: am tendinţa să privatizez mântuirea pentru mine, pentru grupul meu, pentru elita mea, sau nu părăsesc întreg poporul lui Dumnezeu, nu mă îndepărtez de poporul lui Dumnezeu şi rămân mereu în comunitate, în familie, cu limbajul de credinţă, de speranţă şi al faptelor de caritate?” Pontiful a încheiat: „Fie ca Domnul să ne dea harul de a ne simţi mereu poporul Lui, mântuiţi personal. Acest lucru este adevărat: El ne mântuieşte cu nume şi prenume, dar în cadrul unui popor, nu al unui mic grup pe care mi-l alcătuiesc de unul singur”.
