Papa Francisc despre înţelepciunea de a ne acuza pe noi înşine
02.03.2015, Vatican (Catholica) - Este uşor să îi judeci pe alţii, însă înaintarea pe calea creştinismului presupune înţelepciunea de a ne acuza pe noi înşine, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie prezidată luni, 2 martie 2015, dimineaţă, în capela Casei Santa Marta din Vatican. Pornind de la lecturile zilei, ce pun accentul pe tema îndurării, Pontiful a amintit că suntem cu toţii păcătoşi, nu în teorie ci în practică, virtutea unui creştin constând în capacitatea de a ne recunoaşte păcătoşi, de a ne acuza pe noi înşine, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican.
„Suntem cu toţii doctori şi maeştri în a ne justifica pe noi înşine, în a spune că n-am fost noi, că nu este vina noastră, că lucrurile nu sunt chiar aşa. Avem cu toţii argumente care să ne explice lipsurile şi păcatele şi, de cele mai multe ori, avem abilitatea de a ne prezenta ca fiind nevinovaţi şi de a face faţa celui care spune ‘eu nu am făcut nimic, celălalt este de vină’. Însă în felul acesta nu se poate înainta în viaţa creştină.” „Este mai uşor să îi acuzăm pe alţii”, a observat Papa, explicând că, în mod ciudat, dacă ne comportăm diferit, încercând să recunoaştem de câte greşeli suntem capabili, la început „ne simţim rău, simţim dezgust, însă, ulterior, acest lucru ne dă pace şi sănătate”.
De exemplu, a spus Papa Francisc, „când descopăr că în inima mea există acea invidie care mă face să vorbesc rău de altul şi să-l discreditez moral”, înţelepciunea constă în a învăţa să ne acuzăm pe noi înşine. „Acuzarea de sine este primul pas [ce trebuie făcut]”, a spus Papa, dând ca exemplu ispita de a spune „îşi merită soarta” atunci când trecem prin faţa vreunei închisori, fără să ne gândim că, dacă nu suntem noi înăuntru, este doar prin harul lui Dumnezeu. „Te-ai gândit că şi tu eşti capabil să faci ce-au făcut ei, poate chiar şi mai rău? Acuzarea de sine înseamnă să nu tăgăduieşti prezenţa rădăcinilor păcatului care se află în noi, numeroasele lucruri rele de care suntem capabili, chiar dacă nu se văd”.
Pontiful a subliniat totodată o altă virtute: cea a ruşinării dinaintea lui Dumnezeu într-un fel de dialog în care recunoaştem ruşinea păcatului nostru şi măreţia iertării divine. „Ţie îţi aparţin, Doamne, îndurarea şi iertarea. Ruşinea îmi este destinată mie, iar ţie îţi aparţin îndurarea şi iertarea. Ne va face bine un astfel de dialog cu Dumnezeu în timpul Postului Mare, şi ne va face bine să ne acuzăm pe noi înşine. În Evanghelie, Isus este clar: ‘Fiţi milostivi precum milostiv este Tatăl vostru’. Când o persoană învaţă să se acuze pe sine, devine milostivă cu altele şi spune: ‘Cine sunt eu pentru a-l judeca pe celălalt, atâta vreme cât sunt capabil să înfăptuiesc lucruri cu mult mai grave?'”
Fraza „Cine sunt eu pentru a-l judeca pe celălalt”, a explicat Papa, „nu face decât să fie în acord cu îndemnul lui Isus: ‘Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi'”. „Fie ca Domnul, în acest Post Mare, să ne dea harul de a învăţa să ne acuzăm”, a spus în încheiere Papa, „şi fiind conştienţi de părţile noastre foarte rele să spunem: ‘Ai milă de mine, Doamne, ajută-mă să mă ruşinez şi dă-mi îndurare, astfel încât să pot fi îndurător cu alţii'”.
